Cum să îţi înşeli nevasta cu succes

Dacă tot iţi înşeli nevasta/ prietena, măcar fă-o discret. Amantele sunt de mai multe feluri, aşa că trebuie să te hotărăşti de la început ce vrei: sunt amante long-term, amante one-night-stand, vecina care împrumută nişte zahăr ocazional sau colega de lucru de la filiala din Zalău. În primul rând, dacă vrei să îţi menţii căsnicia/ relaţia, trebuie să ţii cont de nişte principii relativ simple: când înşeli, trebuie să Continue reading

Share on Facebook

Fericirea e de fapt un paradox?

Scurtă despre fericire, după ceva vin de calitate: paradoxul fericirii este că nu putem spune “sunt fericit acum” sau “sunt fericit pentru că am ajuns în situaţia X sau am obţinut obiectul Y”, pentru că mereu vor fi alte stări, alte situaţii X, Z sau obiecte Y care “ne vor face fericiţi” în diferite momente. Cred că abia la Continue reading

Share on Facebook

Noi la ce ne raportăm moral?

Dacă toată lumea parchează aiurea, eu de ce să nu fac la fel?
În ţara asta toată lumea fură. Eu de ce să nu fac la fel?
Dacă politicienii sunt mincinoşi, eu de ce nu aş minţi?

Afirmaţii de genul ăsta auzim aproape în fiecare zi, mai peste tot: de la melteanul de pe stradă şi până la domnul bine care îşi parchează trasura pe unde apucă, “pentru că acolo are el treabă”. Cu toţii ştim că există nişte norme de civilizaţie, cu toţii ştim că există un cod moral nescris. Astea sunt precum regulile geometriei sau legile lui Moise: la fel pentru toată lumea şi standard unic. Şi atunci, de ce ne raportăm moral la ceilalţi din jur în loc să ne raportăm la un standard ideal? Continue reading

Share on Facebook

Nu avem timp să gătim. Aşa să fie?

Adeseori aud lume în jurul meu plângându-se că mănâncă prost din lipsă de timp pentru gătit. Şi după ce am învăţat o nouă meserie, îmi dau seama că oamenii aceia mănâncă prost pentru că nu ştiu ce au de făcut, nu pentru că nu ar avea efectiv timp de gătit mâncare proaspătă. Şi apoi, aceiaşi oameni se plâng că s-au îngrăşat şi că nu au timp (again) de mers la sală sau de făcut mişcare, să mai dea jos din kilograme. Ştiu că după 8-10 ore de buchisit in calculator la birou, şi după încă o oră pierdută în trafic în drum spre casă, nu mai are nimeni chef să se apuce să cureţe salată, ceapă, morcovi, să pregătească pentru gătit nişte carne. E mult mai simplu să comanzi o pizza sau să iei o şaorma de la colţul blocului sau o merdenea de la metrou în drum spre casă.

Problema e că dacă mănânci pizza şi şaorma 5 zile pe săptămână şi în weekend mai apuci o mâncare gătită în casă, dincolo de faptul că pui kilograme în plus pe tine, nici nu te simţi prea bine după un timp. Deci hai să vedem cum ar fi posibil să-ţi faci mâncare acasă în fiecare zi. Nu mai spun de faptul că e mai ieftin să găteşti tu. Mai bine de jumătate din timpul alocate pentru gătitul unui fel de mâncare se pierde cu pregătirile. Pregătiri preliminare Continue reading

Share on Facebook

Dacă eu nu mă duc la Veneţia, vine Veneţia la mine

Bucureşti, Blvd Gheorghe Şincai, 04.05.2014

 

Share on Facebook

Dacă tot faceţi o treaba, faceţi-o cum trebuie

Unul din lucrurile care mă enervează este când cineva se apucă de un lucru şi il face în doru’ lelii. Căutam adineaori pe net să văd ce spectacole sunt prin Bucureşti în weekend şi am băgat de seamă că mai toate siteurile de evenimente fac prezentările cât să te scoată din sărite. Alde sapteseri.ro, metropotam.ro şi care Continue reading

Share on Facebook

Pudibonderii alimentare

Coana Europă a decis că micii noştri strămoşeşti nu sunt sănătoşi aşa zemoşi şi îmborţoşaţi cum îi face bicarbonatul de sodiu “tradiţional”. Prin urmare, a decis că micii noştri trebuie să fie seci, fazi şi mai necrescuţi, că nu sunt sănătoşi altfel. Eu încep uşurel să mă cam satur de grija asta europeană pentru binele şi sănătatea mea. Stau şi mă întreb care este motivul pentru care Uniunea Europeană ne tratează ca pe nişte copilaşi neştiutori care bagat toate prostiile în gură. Înţeleg să ma avertizezi că bicarbonatul de sodiu ÎMI POATE FACE RĂU, dar nu te apuca tu acum să îmi spui cu subiect şi predicat ce am voie să mănânc şi ce nu. Înţeleg că după logica birocratică de la Bruxelles, toate legumele ar trebui să fie de o anumită formă, culoare şi (ne)gust. Dar nu mă obliga să consum doar tipul acela de legume. Spune-mi că sunt mai bune alea pe care le promovezi tu, dragă Euroapo, dar nu ma forţa să-mi scot din pamant roşiile mele strâmbe, morcovii mei mici şi şui şi aşa mai departe. Dacă mie îmi plac alea. care e problema ta? Mâine-poimâine o să îmi spui că nu mai am voie să port şosete roşii, că îmi strică fengşuiu’ şi o iau razna cu căpuţul. Încet-încet, poate ajungi, dragă UE, să îmi spui ce muzică să ascult, ce filme să văd, de unde şi ce să cumpăr cu banii mei… poate chiar ce să gândesc. Mulţumesc, nu-mi trebuie aşa “grijă părintească”. Am servit aşa ceva acum 24 de ani şi nu mi-a plăcut.

Share on Facebook

Photopost septembrie 2013

Care va să zică “Nade şi momeli”, da?

De vânzare

Magazin din Caracal? Nici vorbă, e din Bucureşti Continue reading

Share on Facebook

Ori suntem stat laic, ori nu mai suntem

“Comisia pentru revizuirea Constitutiei a votat pentru a interzice unei persoane fara religie sa poata fi presedinte, prim ministru, ministru sau secretar de stat in Romania”, scrie deputatul Remus Cernea pe contul său de Facebook. (…) “Amendamentul propus de mine pentru a permite si juramantul de credinta fara formula religioasa “Asa sa imi ajute Dumnezeu”, dar jurand pe onoare si constiinta a fost respins cu larga majoritate, primind doar un vot pentru, din partea reprezentantului UDMR”, s-a plâns Remus Cernea pe rețeaua de socializare. (sursa)

Ete ce probleme au şi aştia: cum să jure. Mai interesant ar fi ca în noua Constituţie, statul să “GARANTEZE” dreptul la proprietate, sau libertatea de a te apăra singur pe proprietatea ta. În rest, Remus Cernea are dreptate: dacă vom avea la un moment dat un preşedinte ateu (chiar, Iliescu cum o fi jurat? Poate Вся власть советам ), ăla cum jură? Sau un preşedinte Continue reading

Share on Facebook

Shogunul tigăilor se întoarce

Astăzi mi-a venit să dau iama în oale şi crătiţi, pentru că mă chinuia aşa un soi de trăire interioară, un amestec de curiozitate şi ştrengăreală. Aşadar, mânat de chemarea polonicului, mi-am aprins o ţigară şi am început să mă gândesc la ceva soi de mâncare pe care aş putea să îl organizez fără să fiu nevoit apoi să cumpăr alte oale, să zugrăvesc bucătăria sau, Doamne-fereşte, să îmi gust creaţia culinară şi să rămân cu sechele. Eu am mai avut ceva porniri bucătăreşti în trecut şi am scăpat cu bine, ba chiar am şi mâncat ce am gătit. Şi stând eu aşa strâmb şi cugetând drept, mi-am adus aminte de o reţetă pe care o văzusem la Jamie Oliver. Una simplă de tot, dar bună de te lingi pe indice şi pe police, nu alta. E aşa de simplă că practic reprezintă pasul doi în a învăţa să faci mâncare. Pasul 1 este să înveţi să fierbi apă :D. Continue reading

Share on Facebook