Am intalnit si politisti de treaba. De fapt, un politist de treaba. Ca orice muritor de rand care isi petrece un sfert din timp blocat in traficul din Bucuresti, mi-a venit si mie randul sa ajung la Accidente usoare, la Politie. Intai si intai, doua chestii de consemnat: in Bucuresti, daca iti lovesti masina usor si esti doar tu implicat in accident sau e cu autor necunoscut (nu stiu, dom’le, asa am gasit-o in parcare), e bine ca treaba sa se intample in sectorul 1. Daca nu s-a intamplat in sectorul 1, iti alegi frumusel o strada din sectorul 1 si spui ca acolo s-a intamplat accidentul . De ce zic asta: la Accidente usoare sector 1, pe Calea Grivitei, e civilizatie frate. Ok, stai acolo de iti ies okii ca la melc, dar stai omeneste la masa, scrii declaratia la masa, si cat astepti, poti sa bei o cafea si sa te dai pe net. Au acolo un barulet unde fiecare masa e dotata cu un laptop si Internet. Eu am avut bafta si am gasit chiar si filme descarcate gata .
A doua chestie pe care vroiam sa o spun e ca in Romania, daca se intampla ceva cu masina si esti la volan, iti iei amenda. Cum a fost cazul meu: am lovit o dala de beton cu masina si mi-am strambat bara. Dala, lasata de un oligofren pe marginea strazii. Si din cauza asta trebuia sa imi iau amenda.
Booon. Deci, ajung la politie pe Grivitei, iau bon de ordine si formular de la bunaciunea imbracata in rosu de la receptie (aia de acolo nu sunt zdraveni la cap; merita sa faci accident numai ca sa le vezi pe fetele alea de acolo), imi sterg balele de pe barbie, ma asez la masa si incep sa scriu povestea. Nu cum s-a intamplat, ci cum trebuia sa se intample ca sa fie bine pentru toata lumea . Termin de scris povestea, completez datele, fac desenul accidentului (unii au dedus de acolo ca nu am fost leganat suficient cand eram mic), semnez tzidula si ma pregatesc de … asteptat. Ca aveam numar de ordine 96 si ei erau abia la 34. Si era ora 14.30, si eu auzisem tot soiul de povesti cu plecat la 12 – 1 noaptea de acolo. Imi iau o cafea, ma pun la masa, trag laptopul langa mine si incep sa ma dau pe net. Bloage, joace, anunturi auto … na, ca omu’ pe calculator strain, sa nu deranjez prea mult Dupa un timp, ma plictisesc si incep sa trag cu okiu’ prin calculator, poate gasesc ceva interesant Na, meteahna de securist. Si gasesc un mare folder botezat FILME. Si in el, culmea, chiar erau filme. Nu ma, nu pornache. M-am uitat la James Bond – Tomorrow Never Dies. Pe la 5 jumate dupa-amiaza, deja lungeam gatul pe la vecini sa vad ce fac ei, ca eu ma plictisisem rau de tot. Si numaratoarea era abia la numarul 41 Ma si vedeam pe la 3 dimineata, eu si cu politistul, ultimii mohicani, dezbatand tainele accidentului. Numa ca, pronia cereasca, bunaciunea in rosu anunta suav in microfon (mama, cum putea sa arate cu microfonul ala in mana !!!) ca cica toti melcii care au autor necunoscut, aia cu “nu stiu, dom’le, asa am gasit-o in parcare”, sa se prezinte la receptie. Eu nu eram tocmai dintre aia, adica stiam foarte bine cine mi-a lovit masina, recte bordura lasata in strada cu nerusinare. Da’ zic, nu m-o manca! Imi strang catrafusele, foile scrise, si fug afara dupa nea politistu’. Asta umbla printre toate masinilea alea bulite din parcare insotit de alaiul de nefericiti soferi. Ma tin dupa el si intr-un moment propice ii var sub nas foile si-i spun ca dom’le, eu nu-s dintre astia, da nici ca ailalti, de se stiu vinovatii intre ei. Politistul, un tip simpatic, imi zice ca da, raman in gasca lui. Boooon. Stage one – completed. Il pandesc sa termine cu melcii lui si cand sa intre in birou la el, il trag de maneca, sa-mi vada si mie masina. Vine, o vede, ma intreaba ce s-a intamplat, ii spun, el da din umeri si apoi vede alte zgaibe mai vechi pe bara masinii. “Da’ cu alea ce-i? Vechea poveste cu “sunt vechi”?”. Nu dom’le zic eu superior si scot din buzunar o dovada din aia de busitura, tot de la ei luata. Am acte pe astea, zic eu zambind ca Cezar cand a spus “veni, vidi, vinci”. Politistul zambeste si imi face semn ca e ok. Si ma cheama in birou la el. Si incepe sa scrie … si scrie … si scrie. Deja ma gandeam ca ma scoate vinovat de toate accidentele din Bucuresti, de scria atat. In final, imi baga sub nas etilo-testul, sa suflu-n el. Zic, dom’ politist, din pacate, n-am tras nimic la masea. Imi vede actele masinii, maronii si botite dupa o baie accidentala cu pepsi.
Mai face misto un pic de mine si de hartzoagele mele murate, mai scrie un pic, mai tragem amandoi cu urechea la mesele vecine, unde erau alti impricinati cu accidente … De, ca omu’ la accident.
Si in final, dupa ce termina cu hartiile mele, imi executa o lovitura mentala in moalele capului. “D-le S…., stiti ce prevede legea in astfel de cazuri ca al Dumneavoastra, nu?” Eu holbez niste ochi de bufnita in transa pe sub ochelari. “De unde sa stiu?!” intreb eu ca ala care nu a facut scoala de soferi in viata lui. “Pai, trebuie sa va dau amenda, asa spune legea. Doua sute nu stiu cat amenda si 3 puncte penalizare”. Deja in gand injuram de toti sfintii. “Da’ ce vina am eu si cu ce am gresit ca nu am vazut un pietroi ascuns langa bordura?!” “Eu stiu ca nu e vina Dumneavoastra, dar asa spune legea, trebuie sa va amendez.” Dau din mana a lehamite, ca stiam ca politistul nu prea are incotro si trebuie sa-mi de amenda. In final, dupa ce a terminat de scris, mi-a dat actele si mi-a spus ca gata, pot sa plec. “Si amenda?” intreb eu ca prostu’. “LAsa, iti dau amenda tura viitoare” imi spune el zambind.

De asta zic, am intalnit si politisti de treaba. De fapt, unul singur

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.