Povestea asta am citit-o cred ca la un an dupa revolutie, aveam 11 ani si mi-a cazut in mana un ziar sau o revista, nici nu mai stiu ce era. Am retinut in schimb povestea, care era despre aventurile a doi tigani, Oache si Sula, care au ajuns in Berlinul anilor 90, cand nemtii inca nu erau imunizati fata de imaginatia romanilor de toate culorile, care ii jecmaneau si ii ciordeau pe unde puteau.
Revenind la povestea noastra, Oache venea din Romania si trebuia sa se intalneasca la Berlin cu Sula, ei fiind vechi si buni prieteni. Ajunge Oache la Berlin, ia legatura cu Sula si asta ii spune ca mai dureaza cateva ore pana sa se intalneasca. Oache, rupt de foame de pe drum si fara nici un gand de a da bani pe mancare, intra in prima cofetarie care i-a iesit in drum. Se aseaza la masa si cere doua prajituri. Neamtul, civilizat si bucuros de client, ii aduce rapid savarinele si ii ureaza Pofta buna!. Oache al nostru se apuca si infuleca prima savarina de parca nu mai mancase de doua zile. Sta putin, isi trage sufletul, isi face de lucru cu o musca ce il bazaia si apoi se apuca de a doua savarina, dar incet, pe indelete. Cand ajunge pe la jumate, incepe sa zbiere si sa gesticuleze la patron, sau cofetar, ce o fi fost el. Normal, neamtul vine iute sa vada ce il nemultumeste pe client. Oache al nostru, gesticuland si cu ochii mari ii arata neamtului in jumatea de savarina o musca mare, mozolita in frisca. Si da-i iar panarama si scandal, Oache pe tiganeste si cu gura mare, neamtul mai domol si mai impaciuitor. In final, ca scape de scandal, ii aduce lui Oache alte doua savarine proaspete si langa farfuriuta ii pune si o hartie de 500 de marci, asa, ca sa nu ii plece clientul nemultumit din pravalie. Linistit, Oache a luat banii, a mancat inca o savarina si si-a vazut de drum la intalnirea cu Sula.

No related posts.

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.