Reclamele ne iau de proşti (atentie, post misogin!)

Cred că pe la mai toate agenţiile de publicitate copywritterii sunt femei sau homosexuali. Am văzut cel puţin două reclame care ar zbârli parul pe ceafă oricărui mascul care nu e homosexual. Prima e o reclamă la cafea, Jacobs parcă. Un tată bănănăie pe lângă o uşă, primeşte o cana de cafea si un puştiulică iese din dormitorul fiică-sii, îi ia cafeaua din mână şi îi spune “Merci. Eu sunt prietenu’ lu’ fiică-ta!” Pai cam cum ar reacţiona orice om normal la cap? În secunda doi i-ar face maţele nojiţe (puneţi mâna pe dicţionar dacă nu ştiţi ce sunt alea) şi i-ar băga cafeaua aia pe gât cu tot cu ceaşcă. Adică eu mă chinui, cresc fata şi vine un pulete să-mi ia cafeaua din mână şi fata la pulă?! Pai îl desfiinţez pe limbric ….

A doua reclama e mai dihai. La un gogu acasă îi vine nevasta/ prietena cu un spoiler în braţe şi îi spune că i-a dat maşina cu gâtu’ în gârlă. La vestea asta, ce face gogu? Dă fuga in baie sa-şi facă un duş cu Head’n Shoulder, să-şi răcorească creierii şi să se calmeze. Care mascul în deplinătatea facultăţilor mintale ar reacţiona aşa?! Nici unul, vă spun eu …. “Ce-ai făcut, făăăăă ? Ai dat maşina de râpă? Aia pentru care muncesc eu ca un bou şi plătesc rate la leasing?! Te omor. Ce-ai căutat fă cu maşina în gârlă? Daca nu ştii să conduci, stai dracului acasa, mergi cu RATB ….” şi paraponul continuă după cum îl duce mintea pe fiecare. Important este ca nimeni, dar nimeni pe lumea asta nu dă fuga la duş să se calmeze :)) Nici măcar amuzante nu sunt, d-apoi realiste. Cum să se identifice consumatorul cu aşa ceva? Adică eu beau Jacobs şi sunt un bou că las pe unu’ să-mi coţăie fata în casă la mine?! Sau sunt un cretin care dă fuga la duş să se calmeze cu Head ‘n Shoulder?

Aşa că, dragi copywritteri, imaginaţi şi voi nişte chestii cât de cât inteligente, că de aia vă dă şeful drumul în firmă cu cercei in buric, limbă, buze şi sprâncene. Şi vă mai dă si bani pe deasupra ….

Share on Facebook

Suspect de inteligenţă ?!

Încep să îl suspectez pe Nati Meir de inteligenţă. Nu din cauză că cheltuie cine şştie ai cui bani într-o campanie ppierdută din start, nu de asta. Dar omul ştie el ceva acolo, în mintea lui de ovreu isteţ. Întâi şi-a tras ca vorbitoare oficiala pe capra de Columbeanca. Fie vorba între noi, e buna rau. N-o prea ajută mansarda, dar în rest, e bună (am văzut-o eu pe stradă şi e chiar bună). Acum, plănuieşte să o îmbârlige şi pe Răduleasca în campanie, ceea ce nu e rau deloc. Ia inchipuţi-vă promisiune electorală a la Nati Meir: “Dacă mă votaţi, in timpul mandatului meu, in fiecare sâmbătă şi duminică, Raduleasca şi cu Columbeanca for face mudwrestling topless in Piaţa Unirii, să vadă tot poporul. Intrarea liberă!”. Este că il votează toti masculii pe Nati? Este !
Singura problemă pentru el este să nu îi vină Raduleascăi ideea să candideze singură, că dacă schimbă protocolul la Cotroceni şi adoptă ţinuta de gală costum de baie din resturi de şnururi, eu mă duc şi o votez la 15 mâini în 80 de judete, numai să iasă preşedinte.

Adevarul e că de la Ceauşescu încoace nu am mai avut asemenea distracţii electorale, fi-ne-ar democraţia de cap să ne fie ….

Share on Facebook

Distracţie de week end

Week end-ul trecut am fost la munte. Cumnatul şi prietenii lui montaniarzi m-au convins ca e frumos şi că merită efortul din plin. Şi aşa a şi fost. Am fost la cabana Mălăieş, de unde am urcat în ziua următoare la Vârful Omu şi de acolo am coborât pe Valea Cerbului. Ce să spun, cred că au fost unele dintre cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut. Cel mai rău mi-a părut că un week end înainte, în buricul Bucureştiului, omeni de bine au reuşit să sparga geamul maşinii unei prietene şi să-mi fure aparatul foto, aşa că a trebuit să fac cele câteva poze de la munte doar cu telefonul mobil. În fine … Dincolo de faptul că am constatat cu ocazia asta că sunt complet ieşit din formă, că prietenii mi-au cărat şi rucsacul meu, că la un moment dat mă opream la fiecare 10 metri că nu mai puteam urca (cică ăla e un traseu uşor, mai mult de plimbare – mă refer la urcare, de la Gura Diham la Mălăieş), că 3-4 zile după întoarcere am avut picioarele umflate de parcă le aveam luxate, toată excursia a meritat de pe deplin efortul.

Ce mi-a mai plăcut în excursia aia? Oamenii care fac muntele. Nu sunt genul de cocalari burtoşi care fug la grătare în pădure şi lasă dupa ei o mizerie greu de descris. Sunt genul de oameni care umblă cu punga de gunoi după ei şi care îşi strâng până şi chiştoacele de la ţigări şi le cară până la cabană. Am văzut foarte, foarte puţine gunoaie împrăştiate pe munte şi mă bucură faptul că zonele acelea sunt inaccesibile pentru cocalarul cu lanţ gros la gât şi Merţan secon-hand de acum 5 ani. Mă bucur nespus ca piţipoancele şi cocalarii şi nesimţiţii nu prea au cum să ajungă acolo pentru că drumul este prea istovitor şi nu te poţi căra până acolo cu Loganul tunat, din care urlă manele. Şi sper că nici nu vor ajunge vreodată acolo. Şi mi-a mai plăcut că nu se prea fură. La cabană noi am lăsata claie peste grămadă 5 ruscsaci plus un Nikon D90 cam la vedere, în sala de mese, şi am ieşit afară, să admirăm muntele. Şi câteva ore mai târziu ne-am gasit lucrurile neatinse, deşi cabana se umpluse, că era week end. Şi încă ceva – lumea se salută pe munte. Urci, cobori, nu contează. Când dai nas în nas cu altul pe traseu, te saluţi cu el şi vă uraţi drum bun în continuare. Pentru că bunul-simţ nu a dispărut de peste tot din România. Numai ca trebuie să urci la Cota 1800 ca să îl găsesti. Şi trebuie să baţi aceeaşi cărare cu ursul ca să dai de bun simţ. Şi nu iţi vine să nu arăţi acelaşi bun-simţ inapoi.

Bonus pics:

Poze făcute în IULIE 2009

Share on Facebook

Bucureşti, mon amour

Stau in Bucureşti de aproape 9 ani si credeam că m-am obişnuit cu toate şi că le-am văzut pe toate. Dar nu e aşa. Acum câteva săptămâni am desacoperit cum bucureştenii secolului 21 işi curăţă balcoanele. Enjoy

Şi cu zoom

Şi ca să vedeţi şi rezultatul final

Mai nou, postul asta participa la concursul lu Zoso, partea 1. Cred ca un film face cat 1,000 de cuvinte.

Share on Facebook