O ţară de futili

Democratia e un mecanism ce are grija sa nu fim guvernati mai bine decît meritam. (G. B. Shaw)

După ’89 ne-am trezit cu libertatea şi cu democraţia în braţe, exact aşa cum un copil se trezeşte cu o jucărie prea complicată pentru el. Atunci nu am ştiut ce să facem cu ele, aşa cum nici acum nu ştim, 20 de ani mai târziu. Astea sunt faptele. De ce s-a întâmplat aşa? Sincer, nu aş băga mâna în foc că e doar vina celor 50 de ani comunism. Cred că e mai mult plăcerea noastră de a lăsa pe alţii să decidă pentru noi, cred că e frica de responsabilitatea propriilor decizii. Aşa că ne-a fost mai uşor să lăsăm câţiva indivizi să decidă pentru noi şi ne este mai la îndemână să dăm vina pe unul şi pe altul decât să admitem că toţi suntem de vină pentru haznaua în care ne scăldăm acum. Băsescu e de vină. Ba nu, Iliescu. Greşit, politicienii sunt de vină, pentru că ne fură. E adevărat, ne fură, dar o fac pur şi simplu pentru că noi îi lăsăm să ne fure. Şi asta nu ne-a deranjat până în momentul în care politicienii au început să bage mâna direct in buzunarul propriu şi personal. Nu ne-a deranjat atunci când industria noastră a fost privatizată doar de cine trebuie, nu ne-a deranjat atunci când statul făcea (şi încă face) contracte doar cu cine trebuie. Am stat fiecare în cutiuţa lui, nesimţitori si fericiţi că putem bea o bere şi putem înjura pe cine vrem, fericiţi să râdem la televizor de tot felul de mizerii, fericiţi că putem să ne scriem inutilităţile aiurea pe net. Şi în timp ce noi eram fericiţi, alţii ne furau şi se îmbogăţeau. Şi încă o mai fac.

Nici măcar acum nu ne punem problema “ce merge prost”. Mă uitam la cei care au ieşit în stradă de curând, care au umplut Piaţa Victoriei “în cea mai mare manifestaţie din ultimii  ani”. Nu erau cei cărora le place să îşi decidă singuri soarta. Cei de acolo ar fi trebuit întâi să protesteze că lucrează într-un sistem idiot, inutil şi mare consumator de bani şi de timp. Dar aşa, ei nu doreau decât pe cineva care să decidă în locul lor şi atat. Nu au cerut măsuri pentru ieşirea din rahat, nu au cerut eficientizarea sistemului, nu au cerut pedepsirea politicienilor care au furat (asta e cam imposibil de făcut, că ar trebui să îi băgăm pe toti la puşcărie). Tot ce au cerut ei a fost demisia lui Boc (nu că Boc ar fi vreun geniu sau că ar avea ce cauta prin Guvern).

Aşa că până nu vom învăţa că şi noi, fiecare individ în parte, avem câte un rol oarecare în modul în care este condusă ţara asta, până nu vom învăţa să cerem politicienilor să îşi facă treaba, ei vor fura în continuare iar noi vom protesta în continuare, evident inutil. Presă, societate civilă, bloguri şi cine mai vreţi voi pot să strige şi să acuze până nu mai pot, că nu se va schimba nimic dacă noi, aia care dăm cu ştampila şi care plătim taxe şi impozite, nu ştim să ne apărăm drepturile.

Sursa foto

Share on Facebook

Băi jegoşilor …

Să trăim bine, nu-i aşa, tovarăşe Băsescu?

Sursă foto: guvernarea Băsescu

Share on Facebook

Vulcanu’ cu pricina are şi un ceas dedicat

Nişte unii s-au gândit că fac o găselniţă cu erupţia vulcanului cu nume imposibil de pronunţat (Eyjafjallajokull) şi au făcut un ceas pe chestia asta. Ceasul pare OK, deşi nu e ce aş purta eu in mod normal, da’ na, gusturile nu se discută.

De aici

Share on Facebook

Să fim proşti şi să ne lăudăm cu asta

Am văzut la Arhi pe blog cam cât de tăntălăi sunt oamenii din ţara asta. Şi partea proastă e că sunt oameni relativ tineri, care chipurile sunt mai educaţi şi mai deschişi la minte. Dar nu e cazul: unii sunt la fel de proşti ca şi generaţiile dinaintea lor, fără nici o deosebire. Ceva gen asta:

Eu nu sunt de acord cu aceste ajutoare
Vrei copil iti permiti … il faci nu stai si taci nu il faci si astepti bani de la stat de la altii …In loc sa se dea atatea ajutoare ar fi mai bine sa muncim si sa vedem fiecare cum putem iesi din rahat

Băi fraţilor, eu nu ştiu ce învăţaţi prin şcolile alea pe unde aţi umblat, dar e la mintea cocoşului că una din grijile majore ale oricărui stat normal este natalitatea. Adică statul trebuie să fie sigur că vor veni din urmă alte generaţii care să ducă ţara mai departe. Asta în teorie, pentru că uitându-mă la cei despre care vorbesc aici, cred că suntem într-un mare rahat deja în privinţa asta. Dacă aţi vedea cam ce programe de sprijinire a natalităţii au state gen Israel, v-aţi uita cu milă la România. Problema cu Machitorul nostru naţional este că pe el nu îl interesază natalitate, politici sociale şi alte minuni din astea. Singura lui mare problemă este că după ce a distribuit caşcavalul de furat, nu a mai rămas nimic şi pentru restul ţării, pentru pensii, alocaţii de copii etc. Altfel nu îmi explic de ce a spus că la pensii e un deficit de 500 milioane de euroi şi de ce nu poate lua banii aia spre exemplu din bugetul lui tanti Nuţi Woodrea, că şi aşa are de gând să îl cheltuiască doar pe rahaturi, gen case ANL; adică nici o investiţie care să producă nişte profit.

Sunt convins că prostul ăla care a băgat acel comentariu de mai sus habar nu are cum se creşte un copil şi habar nu are că nu faci un copil şi după 3 luni îl laşi acasă cu dădaca sau bunica şi te duci la servici. Iar un copil, dacă vrei să îl creşti sănătos, nu cheltui doar 2 lei. Dar pramatiile astea de sus sunt atât de nesimţite încât s-au repezit întâi tot la amărâţi, în loc să işi taie întâi din tainurile lor.

Share on Facebook

Nescafe 3 in 1 – yummy ?

Zahar (53%), sirop de glucoza, ulei vegetal hidrogenat, cafea instant (11%), corectori de aciditate (fosfat dipotasic, polifosfat de sodiu, citrat trisodic, trifosfat pentasodic), cazeina din lapte (0.9%), sare iodata, emulgatori (mono si digliceride aleacizilor grasi, esteri mono- si diacetil-tartrici ai mono si digliceridelor cu acizi grasi), antiaglomerant (dioxid de siliciu), arome.

Bomboana de pe coliva: Un consum moderat de Nescafe 3 in 1 (aproximativ 3 cani pe zi!!!), o alimentatie echilibrata si diversificata precum si un program de activitati fizice variat sunt foarte importante pentru un stil de viata sanatos. (asta scrie pe pliculetul de mizerie din asta, dupa lista de ingrediente mai sus prezentata).

Share on Facebook

Ferestre …

Share on Facebook

Am un blog, dar ma tratez

Bloggeri mari, bloggeri mici – mereu aud chestiile astea pe net. Ca bloggerii mari nu ii baga in seama pe aia mici, ca aia mici sunt prosti si vor totul de-a gata, fara munca. Cred ca in primul rand ar trebui sa inteleaga toata lumea ca blogosfera nu este gasca de bikeri sau trib de nu stiu ce, sa imparti totul cu toata lumea. Apoi, bloggerii mici (prefer termenul asta pentru ca nu am altul mai bun, desi nu e chiar cel mai corect) ar trebui sa incerce putin sa se puna in slapii bloggerilor mari si sa inteleaga ca astia au ajuns unde sunt muncind. Nimanui nu ii convine sa munceasca ceva ani, sa-si fidelizeze niste cititori si apoi sa inceapa sa promoveze alti bloggeri pentru simplul fapt ca “frate, si tu ai fost mic odata”. Da, a fost mic si  a muncit sa creasca. Cati dintre voi sunteti dispusi sa ii faceti pe altii mari pe munca voastra? Nici unul, bag mana in foc.

Si mai e o chestie: daca ai asa mare nevoie de promovare, inseamna ca ce scrii tu acolo pe blog nu este chiar cel mai interesant lucru din lume si in cazul asta promovarea nu iti ajuta asa mult. Vine lumea, vede ce scrii si pleaca. Si nu se mai intoarce. Chestia e ca, la fel ca peste tot, blogger mare (sau “orice” mare) nu ajungi doar pentru ca te promoveaza unul sau altul. Ajungi cunoscut daca ai ceva captivant sau inteligent de spus.

Share on Facebook

“Discaunt” shop, ca sa zic asa ;)

Share on Facebook