Legenda licuriciului şi chintesenţa românească

“Decât să sug pula la mai mulţi licurici mai mici, mai bine sug pula la un licurici mai mare” (apud Machitorul Şef)

“Declaraţia” asta, care demonstrează un solid back-ground de educaţie politică dâmboviţeană, cred că este definitorie nu doar pentru politicienii noştri, dar şi pentru noi, ca naţie. Sincer, ar trebui să recunoaştem că de-a lungul istoriei am preferat să o sugem de la diverşi licurici decât să ne asumăm o responsabilitate şi ori să facem treaba bine ori să murim încercând asta. Şi să nu îmi spuneţi că şi vecinii noştri au avut licuricii lor, pentru că spre deosebire de ei, noi încă visăm să prestăm felaţii entomologice la unii şi la alţii, doar-doar or veni să facă treaba în locul nostru. Ce a spus Tartorul trăscăului în declaraţia citată cred că reprezintă filosofia noastră, ca naţie. Adică să ne strecurăm, să ne punem bine cu cine trebuie, în aşa fel încât să avem un dram de linişte în schimbul unei guri pline …

Când ne-am comportat şi noi ca un popor cu coloană vertebrală, eram conduşi de un rege străin. Am reuşit să construim ceva durabil, prost dar durabil, doar când am fost sub dictatură. Când ne-am trezit liberi şi cu democraţia în braţe, prima noastră grijă a fost să distrugem ce a rămas dinainte şi apoi … să căutăm un licurici. Adevărul este că românul nu are nevoie nici de libertate nici de democraţie. Libertatea înseamnă responsabilitate iar democraţia înseamnă şi obligaţii, pe lângă drepturi. Noi nu ne impăcăm bine nici cu responsabilitatea şi nici cu obligaţiile. Noi nu vrem decât ceva de văzut la televizor, nişte mici pe grătar şi o bere. În rest, suntem prea egoişti şi înguşti la minte ca să ne mai pese şi de altceva decât ce se intâmplă pe o rază de 3 metri în jurul nostru.  Tânjim la civilizaţia şi bunăstarea altora, dar când vine vorba să punem mâna să le construim pe ale noastre ne dăm seama că e greu, că trebuie disciplină şi muncă multă, iar nouă nu ne plac astea.

Nici măcar nu sunt de condamnat politicienii noştri că nu se mai opresc din furat.  Prost ai fi să ţi se ofere atâtea,  să fii stăpân peste o turmă de proşti şi să nu-i exploatezi. Suntem atât de indolenţi şi de leneşi încât nici măcar să-i tragem la răspundere nu suntem în stare. Ne mulţumim că putem să luam credite pentru draperii şi dăm fuguţa la stat când nu le mai putem plăti. Aşadar, nici măcar de compătimit nu suntem, că ne-o facem cu mâna noastră.

Foto

LE: postul ăsta îl transformăm într-o cerere de chirie la rabbi Mordechai, să se bucure şi ochiul la mai mulţi cititori  de slova cea săltăreaţă şi plină de NSFW 😀

Share on Facebook
Tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

About Catalin

Not yet :)

2 Responses to Legenda licuriciului şi chintesenţa românească

  1. Pingback: Tweets that mention Legenda licuriciului şi chintesenţa românească – Prostia ar trebui impozitata. Daca nu doare, macar sa coste -- Topsy.com

  2. Mordechai says:

    Se va folosi spre luminarea boborului! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.