A venit şi la noi virusu’

Aşa anunţă Antena3 cu breiching niuz din ăla roşu, că a venit şi la noi virusul West Nile. Acu’, dacă mă gândesc puţin, între Boc, criză, Băsescu şi alte lepre, virusul ăsta nu pare a fi cel mai rău lucru care ni se putea întâmpla. Adică am scăpat noi de aviară, de guvernarea PSD, de Iliescu, încă mai supravieţuim conduşi de Băsescu, deci trebuie ceva mai mult decât un pricăjit de virus să ne pună în genunchi. Numai că eu, mai paranoic de felul meu, încep să intru la bănuieli, pentru că un asemenea virus, fie el şi West Nile, ar trebui să fie puţin inconştient să vină să infecteze el nişte românaşi neaoşi. Şi, în paranoia mea, mă gândesc aşa: ştirea cu virusache a apărut pe la 18.30 pe Antena3, taman bine înainte de ştirile TV de la ora 19:00, când tot românul se uită la ştiri să vadă ce babă a mai fost violată, câţi au mai murit de foame şi dacă cumva vreo vedeată românească nu a mai fost surprinsă călcând pe bec cu vreun meltean mingicar de pe la Steaua. Problema e că la aceleaşi ştiri, românaşii ar putea să vadă şi faptul că pedelicii ar dori să desfiinţeze sectoarele Bucureştiului, şi atunci probabil ar fi un singur primar (preferabil portocaliu în cerul gurii) stăpân peste grămada de caşcaval a Bucureştiului (care nu e deloc micuţă). Şi la aceleaşi ştiri ar mai vedea şi că tanti Nutzy a găsit încă o metodă creaţă să relanseze turismul: mai face o staţiune la mare, pe principiul “dacă nu avem bani de pâine, mâncăm cozonac”. Deci, vedeţi dragii mei, virusul ăsta West Nile e una dintre problemele noastre cele mai mici.

Sursa foto

Share on Facebook

Răzbunarea-i arma prostului, da’ ce bine te simţi !!!

Citeam pe la Makavelis cum se plânge că îl duc cu vorba nişte jegoşi de prestatori de servicii şi mi-am adus aminte şi de păţaniile mele cu asemenea lepre de oameni. Eu nu am păţit-o cu uşi (încă stau cu chirie, să-şi bată altul capul cu astea) ci cu binecunoscuţii prestatori de servicii de cablu şi telefonie: alde UPC, RDS şi alţii de teapa lor. Primii care m-au articulat au fost “profesioniştii” de la Ilink. Îmi făcusem abonament la ei acum 100 de ani, pe când erau o firmă de cartier, cu nişte băieţi care vroiau să facă bani. Adică mi-au instalat netul în ziua în care am semnat contractul, netul mergea super bine şi nu pica. Eu plăteam la timp, ei îmi dădeau net bun şi asta era tot, treaba mergea de minune.

Numai că, în timp, Ilink a crescut, s-a făcut firmă mare şi a fost preluată de nu ştiu ce bişniţmen. Şi de atunci s-a împuţit treaba. Cum ploua un pic, pac îmi pica netul – de fiecare data, la fiecare furtună. Apoi, când îi sunam, ori îmi răspundeau nişte incompetenţi care încercau să mă convingă că de fapt la mine e problema şi că nu îmi merge mie calculatorul, nu la ei deşi eu nu aveam nici o problemă. În final, ajunsesem să îmi pice netul zilnic, puteam să îmi potrivesc ceasul la oră fixă după ei. Atunci m-am dus şi mi-am luat abonament de net de la RDS. Peste câteva luni, mă trezesc cu dibacii de la Ilink care mă anunţă că am nu ştiu cât de plată, că am restanţe vechi de câteva luni. M-am dus peste ei cu scandal şi le-am spus că nu le plătesc nimic (dacă nu plăteai la timp, îţi tăia netul automat). “Cum să vă plătesc ce nu am folosit?” – explicaţia lor a fost că, în toate lunile alea, eu am avut un IP alocat şi că ei au pierdut bani pe chestia aia, că puteau aloca IP-ul unui alt client. Am întrebat-o pe nesimţita aia dacă la ei IP-urile se fac cu ciocanul şi mai rămân cumva fără rezerve pe stoc. În final, eu le-am zis de OPC şi am reziliat contractul cu ei. Faza drăguţă a fost că, după alte câteva luni, mă sună o fătucă de la ei.
– Bună ziua domnu’ Cutărescu, sunt Cutărica de la Ilink. Aveţi 5 minute disponibile, să stăm puţin de vorba?
Eu, simţind cum îmi creşte tensiunea, îi spun că da.
– Dumneavoastră aţi avut un contract de net la noi şi l-aţi reziliat. Pot să vă întreb care a fost motivul?
Atunci m-am simţit ca un boxer în ring, atunci când îşi prinde adversarul cu garda jos. Sau ca un ins ţepuit şi care  îl prinde pe ăla care l-a ţepuit.
– Păi l-am reziliat pentru că sunteţi o firmă de diletanţi neserioşi şi aveti nişte servicii execrabile.
Câteva secunde de linişte în telefon – probabil nu se aştepta să fiu aşa de sincer. Cel puţin fata s-a ţinut tare, să nu-mi închidă telefonul în nas.
– Îmi pare rău să aud asta …
– Sunt convins, zic eu
– Puteţi să îmi spuneţi ce anume v-a nemulţumit la serviciile noastre?, întreabă ea, răsucindu-şi cuţitul în rană.
Şi i-am spus povestea de mai sus, cu netul picat şi cu suport service inexistent. Partea frumoasă e că spre finalul conversaţiei, îmi spune:
– Ştiţi, noi avem acum nişte oferte speciale, cu pachete de servicii internet şi telefonie bla-bla.
I-am răspuns sincer că nu mai vreau să aud de ei cât oi trăi şi că îmi voi sfătui toţi cunoscuţii să nu apeleze la serviciile lor, never-ever. Măcar a avut prezenţa de spirit să îmi mulţumească pentru că am stat de vorbă cu ea. Şi eu i-am mulţumit pentru atenţie şi i-am spus că nu e vina ei personal că lucrează la o asemenea firmă de 2 lei.

Coming up: UPC şi clauza de 200 de lei – I tasted revenge on cold ice 😀

sursa foto

Share on Facebook

Reverse advertising?!

Asta o fi noua modă de a face publicitate outdoor?! Publicitate dea-ndoaselea, cum ar veni 😀

Share on Facebook

Ali Baba şi cei … puneţi ce vreţi voi aici

Doar cu poze, ca să priceapă absolut tot românul 😉
Bonus: vă las pe voi să ghiciţi cine-i Ali Baba.

Share on Facebook

Laptopshido – calea corporatistului

De ceva vreme am început să nu mai am timp. Drumul de acasă la birou durează cam mult, la fel şi invers, iar multe din treburi rămân de făcut peste program, de acasă sau pentru a doua zi. În vremuri imemoriale, când lucram pe PC, chestia asta cu timpul era şi mai deranjantă. Calculator la birou, alt calculator acasă, era complicat. Apoi am trecut pe un laptop şi era deja altă viaţă. Nu mai eram legat de două calculatoare, aveam tot ce îmi trebuia intr-un singur loc … laser, frate! De fapt, portabilitate, frate! Evident, laptopul nu era cine ştie ce sculă, dar îşi făcea treaba de care aveam eu nevoie. Apoi am început să îmi doresc din ce în ce mai multe: să mă ţină bateria mai mult, hard mai mare, wireless … ştiţi povestea. Şi am ajuns în ziua de azi, când îmi doresc un laptop care să mă ţină pe baterie măcar 3 ore pe bune. Cam ăsta ar fi candidatul ideal, individul din poză – Asus G51JX-IX196V, pe numele lui din buletin.

Are baterie de 9 celule, card reader 8 în 1, procesor Intel Core I7 (mă mulţumeam şi cu I5),  HDD de 500 MB, 4 giga DDRAM III, wireless de 802.11 b/g/n, 4 porturi USB, ceea ce e bine, că de multe ori m-am gândit că niciodată nu ai destule porturi USB şi mai are şi reader blue-ray, deşi ăsta nu e neaparat stringenţa mea cea mai mare. La 3,5 kilograme cât are, îmi permit să îl car după mine (nu sunt chiar cel mai mărunţel om :D) – cu alte cuvinte, se cheamă că mi-aş permite să mă car cu biroul la purtător. Eu folosesc laptopul şi în maşină, şi la clienţi, când le fac prezentări – întotdeauna produsul se prezintă cel mai  bine din ograda ta ;). Aşa că pentru mine este important să am un laptop bun, de încredere. Cam ce impresie aş face unui străin, potenţial client, dacă mă lasă “biroul” meu portabil cu ochii în soare când mi-e lumea mai dragă? Desigur, ideal ar fi configuraţia de mai sus cu dimensiunea de aici.

Acest post este pentru “teatrul de operaţiuni” BLOGWARS. Înainteee …

Sursa foto

Share on Facebook

Şeitan a descoperit jumătatea plină a paharului gol

Nea ministru Şeitan a ajuns la concluzia măreaţă că nu e nici o problemă că ne pleacă doftorii sa presteze în breasla lui Hipocrat pe alte meleaguri, cu bani mai mulţi şi cu mai puţini proşti pe metrul pătrat.

Ministrul Muncii, Mihai Şeitan, a declarat că nu este îngrijorat de migrarea cadrelor medicale, pentru că aceştia se întorc în ţară cu bani şi cu experienţă acumulată în sisteme dezvoltate din alte state. Acesta a adăugat că medicii pleacă doar “în mică proporţie, deocamdată” (Sursa)

Bre nea ministrule, acu’ spune şi matale cu mâna pe inimă, că te vad om bătrân – cum or să se întoarcă medicii aia din străinătate?! La ce să se întoarcă? La spitale pline de mizerie, gândaci şi sărăcie?! La miniştrii care îşi bat joc de ei? La un sistem sanitar unde domneşte, şpaga, corupţia şi nepotismul? Ăia nu se vor mai întoarce, îşi vor vedea de vieţile şi de carierele lor acolo unde le e bine, unde cîştigă după cât au învăţat şi după cât muncesc şi acolo unde sunt respectaţi. Başca faptul că îşi pot creşte copiii într-o ţară normală. Nimeni nu vrea să îşi crească odrasla într-o ţară unde un ministru spune că nu e nici o problemă că rămânem fără doctori.

Sursa foto

Share on Facebook

Franţujii, ţiganii şi democraţia

Când văd asemenea ştiri mă apucă dracii iar şi iar pe toti rahaţii din Occident care ne învaţă pe noi cum e cu drepturile omului, tratamentul uman şi libertăţile democratice. Adică s-a găsit o fosilă gen Bardot să vină să ne spună că suntem barbari când vroiam să ne rezolvăm problema cu câinii maidanezi, dar când ei se lovesc de alţi maidanezi, mai tuciurii şi cu două picioare, îşi aduc imediat aminte ce au învăţat sub ocupaţia nazistă: egalitatea în drepturi nu e pentru toţi proştii. Un manager de supermarket din Franţa a interzis accesul ţiganilor în magazin şi probabil că a şi avut motive să ia o asemenea decizie. Nimeni de pe acolo nu e atât de cretin să îşi atragă oprobiul public fără un motiv bine întemeiat.

Şi referitor la ce declară unul dintre “discriminaţi”:

“Nu au dreptul! Suntem români, cetăţeni europeni. Pentru noi, Franţa înseamnă libertate, egalitate, fraternitate”, a declarat Petrică.”

Nu bă, voi nu sunteţi în primul rând cetăţeni, indiferent de naţionalitate. Când neamul vostru o să înveţe să muncească, să se spele, să se poarte civilizat, să nu mai dea manele la juma’ de bloc la 12 noaptea; când o să învăţaţi să plătiţi pentru ce-i al vostru, nu să furaţi, atunci nu o să vă mai dea nimeni afară din supermarket. Până atunci: Şulès o mui!

Sursa foto

Share on Facebook

Neşte poze, una mai ca alta :)

O fi bună pâinea aia, la aşa vremuri căcăcioase şi “crizate”?!

Şi Don Quijote pe unde o fi? (pe barca din poză o cheamă Rosinanta, în caz că nu se înţelege)

Gunoiul ca gunoiul, da’ cu gramatica ce facem?!

Sigur că mărimea contează, mai ales când îţi sar spermatozoizii din portieră :))

Boc e de fapt moldovean undercover, infiltrat de mic între ardeleni. Dovada, în poza de mai sus 🙂

Share on Facebook

Plec la război

Gata, începe măcelul aşa că mi-am dat durda jos din cui, am legat barda la oblâncul şeii şi-am plecat la oaste. Cum ce răzbel?! Nu bre, nu ma duc peste talibani şi nici peste aia de la Guvern. M-am înrolat în BLOGWARS! aşa că de acum, ţin-te scris şi bătălii. Sper să mă ajutaţi şi voi, să nu mă lăsaţi să mă bat singur cu duşmanul, care o fi el 🙂

Share on Facebook