Chiar, oare când intră Roberţica la pârnaie?

Pe vremuri, când comuniştii domneau peste români, era obiceiul ca periodic tot boborul să iasă la vot şi să îl aleagă cu majoritate de voturi pe Nea Nicu Plumbuitu’. Probabil era singurul care avea tupeul să se înscrie în “cursa electorală”. Apoi, a venit Revoluţia, ne-a izbăvit de comunişti şi ne-a procopsit cu Iliescu. Adică aceeaşi Mărie cu aproximativ altă pălărie.  Ce au în comun cele două situaţii? Votul.  Şi înainte şi acum, românii votau. Problema e că în ambele cazuri ieşea cine trebuie. E, cam acelaşi principiu l-a aplicat şi tanti Roberţica când au votat legea pensiilor in Parlament. Pe principiul “nu contează ce votaţi voi, important e ce vrem noi”, probabil că tartorul machitor i-a dat un telefon Roberţicăi şi i-a spus “făi Roberţico, vezi că io am nevoie  să iasă treaba aşa”. “Păi şefu’, da’ ăştia votează altfel”. “Fata căpitanului, nu contează cum votează ei, contează cum numeri tu.” Şi a numărat Roberţica până nu a mai putut ca să îi iasă stamba la cot.

Şi când i-a sărit lumea în cap că fură din brânza statului, aia mică a început să urle “tati, tati, copiii mă bate”, de a venit machitorul şef cu o falcă în cer şi una în pământ la groapa de nisip unde se jucau copchiii şi le-a tras un perdaf, amintindu-le că treaba e groasă şi că toată lumea trebuie să înţeleagă că nu sunt jucării suficiente pentru toţi şi că soluţia pentru ăia fără jucării e să se joace mai puţin. Evident, nu sunt incluşi aici copiii de la grădiniţa portocalie, pentru care se aplică alte reguli.

Revenind la lucruri serioase, am eu un posibil răspuns la întrebarea lui Moshe. Anastase va intra la pârnaie când românii vor învăţa că politicienii trebuie să se teamă de popor şi nu invers. Când românii vor învăţa că dacă vor ceva trebuie să bată cu pumnul în masă, nu să danseze pinguinul şi hora proştilor şi că nu strică din când în când să-i ia pe politicieni de guler, la propriu, atunci va intra şi Anastase la pârnaie. Până atunci, nu ne rămâne decât să dansăm pinguinul de foame.

Sursa foto

Share on Facebook

Cum să răsufli o chestie buna

Am fost şi eu la întâlnirea Poliţiei cu bloggerii, un eveniment care a vut loc la iniţiativa Chinezului şi a fost organizat de Activewatch. Toată tevatura s-a întâmplat din cauza asta. Şi acum, să explic puţin şi titlul: mă aşteptam la o chestie mai puţin oficială din partea lui Christian Ciocan, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei. O chestie mai puţin oficială şi mult mai utilă. Ce ne-a spus domnul Ciocan acolo puteam afla şi din câteva clickuri pe net: da, poţi filma/poza un poliţist pe stradă, deoarece legea nu interzice aşa ceva. Asta la modul oficial. Evident, poliţistul te poate legitima (atenţie, orice poliţist te poate legitima!!!) şi te poate invita la o vizită la secţie, pe motiv că nu ai bască. În final, cam asta e concluzia: legea e făcută de aşa natură încât poliţistul te poate duce la secţie cam în orice condiţii, unde te poate reţine 24 de ore, “pentru verificări”.

Dacă poliţistul abuzează de funcţia sa, tu, ca cetăţean, nu ai cum să te aperi pe loc sau să ripostezi în vreun fel, pentru că se cheamă ultraj. Nici nu poţi refuza să mergi la secţie. Tot ce poţi să faci este să depui plângere împotriva abuzului şi să-i sesizezi pe şefii poliţistului respectiv. Mare brânză …Fără dovezi, rămâi cu buzele umflate (posibil la propriu). Mai mult, poliţistul îţi poate reţine/ confisca telefonul sau camera cu care filmezi. Ce trebuie să ştiţi este că în cazul în care se hotărăşte să te ia la secţie, el trebuie să intocmească un proces-verbal (nu m-am dumirit dacă pe loc sau la secţie). Tot un proces verbal trebuie făcut şi dacă îţi confiscă aparatul cu care filmezi. Evident, e la mintea cocoşului că poliţistul îţi poate lua aparatul cu care filmezi, poate şterge filmul (dovada adică) şi tu nu ai ce să îi faci. Şi apoi îţi dă scula înapoi şi te lasă în pace.

Aşa că pe mine personal m-a răsuflat toată explicaţia lui Christian Ciocan, care in final s-a rezumat la principiul “io-te legea, aşa zice”. Evident, nu s-a discutat special despre cazul care ne-a adus la acest eveniment, pentru că Christian Ciocan nu poate discuta oficial despre un caz în desfăşurare (Mihai Şerban, cel care filmat poliţiştii, a dat în judecată agentul de Poliţie care l-a bruscat).

Nu s-a discutat nimic despre faptul că legea e cam strâmbă în privinţa asta, nici despre faptul că unii poliţişti nu sunt tocmai cei mai deontologi şi mai profesionişti “lucrători” şi le este foarte uşor să abuzeze de puterea pe care o au.

În rest, lume bună la eveniment, un pic de hăhăialăşi pişcoturi. Au fost Chinezul, Mihai Şerban, Manafu, Bobby Voicu, Bogdana, Piticu, Andrei Roşca, Vlad Petreanu, Mircea Toma şi oamenii lui de la ActiveWatch, Bogdan de la Legi-internet.ro, Alex Farca, Cosmin de la CassaLoco şi încă nişte lume despre care nu ştiu să spui cine erau, dar se află ei în timp, cum ar spune sectoristul meu preferat 😉

Iaca şi poze

Şi un video micuţ

Share on Facebook

The Expendables – adica Expandaţii, cum ar veni…

No, am reuşit şi eu, a treia zi după Scripturi, să văd filmul ăsta. Ce să spun: de multă, foarte multă vreme nu am mai văzut un aşa film cretin. Adică Die Hard e capodopera pe lângă ăsta. Sper doar să nu fi investit băieţii ăştia exagerat de mult în promovare (am văzut că Stallone e producătorul filmului). În rest, dacă daţi bani la cinema ca să îl vedeţi, luaţi ţeapă. E mai prost chiar şi decât Predators, şi la ăla chiar mi-a părut rău după banii daţi pe bilet la cinema. În rest, fimul trebuie văzut cu pauze destul de dese (na, pe torrente vine fără reclame 😀 ), în aşa fel încât să puteţi urmări cum se cuvine firul narativ al poveştii, care este inexistent. Una peste alta, cred că ori Stallone s-a dilit de tot la bătrâneţe, ori filmul ăsta e făcut în joacă, între nişte prieteni care vor să îmbine plăcutul cu utilul. Cel puţin partea cu plăcutul cred că le-a ieşit şi s-au simţit bine la filmări, judecând după poezia pe care o spune Statham la sfârşitul filmului.

Sursa foto

Share on Facebook

Photo post

Din benzinăria pentru blonde 😀

Un şofer din România.

celmailungnumedesite.ro – Ăsta sigur va fi ţinut minte de către toţi şoferii din trafic.

Un constănţean prost-crescut

Reclamă targetată pe camionagii ?! Fără intenţie, jupâne 😀

Share on Facebook

Nepotism -> Incompetenţă – > Birocraţie

Mă, voi v-aţi întrebat vreodata de ce ţara asta e nebună după birocraţie? V-aţi întrebat din ce cauză există zeci de mii de funcţionari, formulare, tipizate, proceduri, reguli şi regulamente pentru fiecare ac pe care îl mută un funcţionar de colo-colo? Tot lovindu-mă de diverse mizerii din partea statului, a birocraţiei şi a funcţionarilor, am stat să mă gândesc puţin cui serveşte mai exact toată prostia asta. Qui prodest? Este clar că nu serveşte cetăţeanului român, omul de rând care mai mult pierde timp şi sănătate din întâlnirea cu asemenea calvar. Apoi, nu serveşte nici statului, care pierde timp şi bani şi nici treaba nu şi-o face eficient. Să fie funcţionarul de la ghişeu? Judecând după numărul mare de cetăţeni care îl înjură în fiecare zi şi văzând ce înseamnă să ai de a face zilnic cu sute de oameni la un ghişeu, aş zice că nici lui nu îi foloseşte prea mult. Atunci, cui foloseşte?!

Din păcate, lor, funcţionarilor şi şefilor lor le foloseşte. În orice instituţie a statului domneşte un nepotism crud şi fără de care probabil că cei de sus nici nu concep funcţionarea sistemului. Orice şef, şefuleţ şi şefuţ (:D) angajat de statul român are grijă să îşi “bage în servici” cât mai multe rude, neamuri şi prieteni, iar cel mai la îndemână exemplu este boculeanul nostru, care şi-a adus nepoata tocmai de la Cluj la Bucureşti şi care şi-a făcut şoferul consilier, “că făcuse omul o facultate şi era păcat”. Problema e că nu toate neamurile noastre şi nu toţi prietenii noştri sunt calificaţi să lucreze în postul în care ajung prin nepotism. Şi de aici rezultă incompetenţa care domneşte prin instituţiile statului. Problema e că nu iţi poţi da vărul sau fratele afară din servici, nu? Başca faptul că nici tu, ca şef, nu eşti atât de bine pregătit profesional încât să rişti să faci vâlvă la serviciul unde şi tu ai fost numit tot pe ochi frumoşi. Habarnismul şi nepotismul domnesc la noi, de sus şi până jos. Numai dacă vă uitaţi puţin prin CV-urile celor care fac legile în ţara asta veţi vedea că mulţi nu au nici în clin nici în mânecă cu ce trebuie ei să voteze. Şi în cazul ăsta inventezi nişte proceduri birocratice atât de stufoase, complicate şi inutile încât reuşesc să ascundă incompetenţa funcţionarilor. Pentru că dacă vă duceţi, spre exemplu, la trei Administraţii Financiare diferite (exemplu aleatoriu) este foarte posibil să primiţi trei interpretări ale aceleaşi legi.

Recapitulând, avem: nepotism -> incompetenţă – > birocraţie.

Sursa foto

Share on Facebook

Chestii, mai mult sau mai puţin utile

În engleză, trump înseamnă “atu”, deci Donald Trump e posibil fie să-şi fi tras un pseudonim sugestiv, fie să avem de a face cu o coincidenţă mai mult decât potrivită, în cazul lui.
Fără nici o legătură (yeah, right) cu premierul, cuvântul “boc” înseamnă rahat în limba turcă dar si “foame” pe ţigăneşte (iarăşi o coincidenţă … ciudată).

Cu astea m-a întâlnit până acum. Dacă mai ştiţi voi şi altele, nu vă sfiiţi să băgaţi în comentarii 😉

Sursa foto

Share on Facebook

UPC şi clauza de despărţire sau lupul mâncat de oaie

Continuând de aici poveştile cu furnizorii de telecom, ajungem la UPC. De la ăştia aveam doar cablu TV. Nimic de zis, preţ ok, 18 lei pe lună parcă, programe suficiente cât aveam eu nevoie. Numai că a venit vremea să mă mut de acolo şi, normal, nu era să mă car cu cablul după mine. Aşa că mă duc peste ei să le plătesc anticipat până în data mutării şi să reziliez contractul (nu era făcut pe numele proprietarului). Şi la casierie, Surprize, Surprize! “Pentru reziliere, trebuie să achitaţi abonamentul Dumneavoastră la zi şi taxa de reziliere in valoare de 200 de ei”, zâce tanti de la UPC. Legea care interzicea taxele astea de reziliere fusese adoptată şi publicată în Monitorul oficial cu câteva zile înainte. “Păi nu mai puteţi cere taxă de reziliere de acum”, îi zic lui tanti, că uite ce spune legea. Femeia dă din umeri şi-mi spune că aşa li s-a comunicat lor de la departamentul juridic (a lu’ UPC adică).

No bine, mă duc acasă, caut legea pe net şi mă apuc de citit. Prostanii care au gândit legea, au băgat un mic drăcuşor în text, care pe scurt zice că dacă ai beneficiat de oferte speciale, preţuri speciale sau ai primit echipamente în cadrul unei oferte, tre’ să plăteşti taxa aia. Iau contractul cu UPC şi văd că, într-adevăr, beneficiasem de o ofertă din asta, de plăteam 18 lei cablul TV. “Ai să-mi trag una de fraier”, îmi zic, “acu’ tre să le plătesc ăstora, după ce am semnat ca primarul”. Proprietarul nu vroia contractul respectiv, cu suspendarea temporară nu era nici o sfârâială, că apoi durata contractului rămânea aceeaşi (logic). Zic, asta e, mut locaţia contractului în noul hogeac şi cine o mai semna fără să citească, să păţească la fel 🙂

Mă duc la prima casierie de pe aproape de aici, că vreau să schimb locaţia. “Păi unde staţi acum?”, zâce tanti asta nouă. “Păi, colo-şa, pe dreapta”. “A,  păi nu vă putem servi, pentru că noi nu avem infrastructură acolo”. Mai toţi care staţi prin Bucureşti, cred că v-aţi lovit de problema asta, cu furnizorii CATV/internet/telefonie care şi-au împărţit nişte zone şi nu se bagă unii peste alţii (de aici şi nesimţirea cu care îşi tratează clienţii, absolut toţi). Înjur resemnat în gând şi zic, hai să reziliez contractul, măcar să ştiu o treabă. Şi îi dau cucoanei datele necesare, mă caută în calculator şi, vorba neamţului “Pauze”. “Nu vă găsesc”, zâce doamna contrariată. “Cum nu, că doar cablul la mine în casă intra”, zâc eu. Şi atunci îmi filează uşor o lampă şi îi spun lu’ tanti să mă caute după CNP. Prostanii îmi greşiseră şi numele şi adresa (apartamentul unui vecin figura cu doua contracte de cablu TV:D ). Când am văzut aşa, mai că îmi venea să o ţuc pe doamna din faţa mea (era cam purie, nu cred că i-ar fi displăcut ;;) ). “Păi, în cazul ăsta, să ne auzim sănătoşi, voioşi şi la pungă groşi şi să vă spălaţi pe cap cu contractul meu, că nu vă ma dau nici un ban şi nu mai reziliez nimic”. Şi tanti ridică din umeri a pagubă, că doar nu era să taie cablul altcuiva şi să rezilieze un contract pe altă adresă.  Başca faptul că, legal, eu nu aveam nici o treabă cu UPC, conform contractului.

No, şi uite aşa a mai fost şi un lup mâncat de oaie (oaia fiind eu în cazul de faţă). Acum taman ce am făcut alt contract, cu RDS. Să vedem ce o fi 🙂

Sursa foto

Share on Facebook

Diferenţe

Q. What’s the difference between a northern fairytale and a southern fairy-tail?
A. A northern fairytale begins, …’Once upon a time…’
A southern fairytale begins … ‘Y’all ain’t gonna believe this shit.’

Share on Facebook

Paradise vs. Hell

De aici

Share on Facebook