Muncă de copywritter

Fulgerică ne îndeamnă să ne băgăm la un concurs din care ar trebui să rezulte cel mai bun slogan pentru magazinul online Koyos. Aşadar, să dăm jos din pod tolba cu sloganuri şi să vedem ce putem găsi potrivit pentru acest magazin.

Koyos – IT zâmbăreţ
Cumpărătorii noşti sunt mai koyosi decât ai celorlalţi
Koyos la puterea IT
Koyos, probably the best online shop (asta nu ştiu dacă merge, ştiţi voi, copyright-ul)
Koyos, the orange IT power
Koyos, orange IT
Simply Koyos

Particip la concursul “Câştigă un aparat foto digital CANON PowerShot SX20IS cu un slogan pentru KOYOS.ro!”
Pentru manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului 😀

Share on Facebook

Ce aş vrea să ştiu dacă aş putea vedea viitorul?

Uneori, ca să mă relaxez, stau şi visez cu ochii deschişi, cred ca day dream îi spun pisihologiştii. Mă gândesc aiurea la câte în lună şi în stele dar uite că până acum nu mi-am pus întrebarea ce aş dori să ştiu dacă aş putea vedea viitorul. După ce am stat şi am rumegat niţel la chestia asta, prima pornire a fost să îmi imaginez cum ar arăta lumea noastră peste ceva mulţi ani. Apoi mi-am dat seama că la vremea aceea eu voi fi oale şi ulcele şi nu îmi va păsa nici cât negru sub unghie cum va arăta omenirea peste 10,000 de ani. Aş fi curios să ştiu cum aş ajunge eu peste ceva ani (adică vreo 20-30 de ani) dar asta ar depinde în oarecare măsură de deciziile pe care le iau acum, deci oareşce idee despre viitor am. Apoi, m-am gândit că aş vrea să ştiu despre urmaşii mei, nepoţi, stră-nepoţi şi aşa mai departe. Asta da, ar fi interesant de văzut (deşi sunt convins că vor ajunge toţi bine, fiind urmaşii mei 😀 câtă modestie).
Având în vedere că nu mă pot hotărâ (am uitat să îl întreb pe Blogatu, că de la el ştiu de concurs, dacă e cu limită de item-uri pe care le putem vedea în viitor sau putem visa la nesfârşit), am hotărât să fac o listă.

1. Aş vrea să ştiu dacă Elodia va fi găsită, întru liniştea lui Dan Diaconescu şi desfătarea rumânilor blocatari că “uite frate, s-a făcut dreptate” 😀
2. Aş vrea să ştiu dacă vom mai avea vreodata o echipă de fotbal care câştigă ceva, orice, în afară de campionatul local (cred că şi Cassandra ar ezita la faza asta).
3. Aş mai vrea să ştiu când se va deştepta România şi nu va mai vota băseşti, iliesci şi alte asemenea specimene.
4. Aş vrea să ştiu dacă Bucureştiul va avea vreodată metrou suspendat (sau era tramvai subteran?) şi dacă pe Dâmboviţa voi vedea vreodată o regată de yachting (în miniatură, evident).
5. Aş mai vrea să ştiu cum ar arăta litoralul nostru dacă s-ar face turism adevărat (evident, pot să mă duc în Grecia sau pe Riviera Franceză şi să îmi imaginez că sunt în România, dar parcă nu are acelaşi haz).
6. Aş mai vrea să ştiu dacă va fi creată genetic o femeie care să şofeze relativ normal, deşi nu îmi dau seama cât de mult ar trebui să evolueze genetica sau dacă e posibil aşa ceva (ceva legat de wrong species >:) ).
7. Aş mai fi curios să ştiu dacă ştiinţa medicală va evolua în aşa hal încât prostia să fie eradicată (deşi lumea nu ar mai chiar la fel de funny).
8. Mi-aş mai dori să ştiu dacă Răduleasca se va mai întoarce vreodată să facă entertainment în România şi dacă se va împăca cu Adreea Marin (chestia asta mă roade atât de mult încât mi se aburesc ochelarii de emoţie când mă gândesc).
9. Aş mai vrea să ştiu dacă voi putea merge vreodată prin România cu maşina, de la Bucureşti la Baia Mare, numai pe autostradă (e posibil ca până atunci să am o maşină zburătoare). Cam astea ar fi curiozităţile care îmi vin în minte acum.

Ah, era să uit: aş mai curios să ştiu dacă voi ajunge vreodată multimilionar în euro, să am maibac ca Becali şi să mă pot duce la Bambu şi în alte zile decât în ziua de salariu :))). Şi dacă da, cum pot face să ajung mai repede la starea aceea 😉

Această însemnare participă în concursul organizat de RCA ieftin.

Sursa Foto

Share on Facebook

Fii bă politically correct, că noi suntem acum la putere

Dacă tot e zodia habarniştilor la putere, e cazul să sugerez şi eu câteva modificări la Legea învăţământului: toţi românii din rromânia să fie obligaţi să înveţe maghiara, în aşa fel încat ungurii să nu se mai simtă discriminaţi că numai ei ştiu ungureşte.
De asemenea, propun ca din liceu, din clasa a XI-a, elevii să facă şi cursuri opţionale de mitomanie că poate unii dintre ei vor să  devină politicieni. Ar mai fi cazul ca elevii din clasele I-VIII să înveţe istoria Partidului Portocaliu şi a neînfricatului Căpitan Machitor (Captain Drinker, pentru minorităţile de limbă engleză care citesc acest blog), mai ales că în cadrul acestor cursuri s-ar putea descoperi şi cultiva aplecarea către viitoarele cursuri de mitomanie din liceu.
De asemenea, propun ca elevii să studieze şi estetică, în special pe materiale didactice îngrijite şi sugerate de tanti Lenny Woodrea: Louis Vuitton, Dolce & Gabana etc.
Pentru învăţământul superior, aş face o menţine pentru facultatea de jurnalism: introducerea cursurilor de păsărică şi specializarea în ţigancă împuţită pentru viitorii jurnalişti care doresc o specializare pe domeniul politică. Ca o ultimă sugestie, ar trebui ca toate şcolile din rromânia să fie dotate cu scaune şi mese fără picioare pentru elevi, în caz că vine domnu’ Boc în vizită.
Ah, da, şi toţi elevii de etnie rromână din rromânia să înveţe să stea capră, eventual să se obişnuiască şi cu alifia, în aşa fel încât să fie pregătiţi pentru viitoarele relaţii internaţionale ale rromâniei cu statele vecine şi cu forurile internaţionale.
LE: din respect pentru minoritatea maghiară din rromânia, am incercat să scriu şi o versiune în maghiară a acestui post dar când am dat publish mi-a crăpat CSS-ul iar HTML-ul a gângurit ceva de language error. Antivirusul a spus Nem tudom.

Sursa foto

Share on Facebook

Oare ăştia de la Uniune chiar sunt bătuţi în cap?

Mă uit la nebunii ăştia care ne guvernează cum îi tot dau înainte cu declaraţii de avere, declaraţii de interese şi patalamale de bună purtare pentru cam toţi puliticienii şi frecătorii de mentă care lucrează în aparatul de stat.  Mai nou, le-ar băga şi pentru doftori, să vadă care ia şapgă şi care nu. De râsul curcilor. Acum, nu îmi fac iluzii că ar exista un român oricât de prost ar fi el încât să creadă în declaraţiile alea de avere sau de interese. Adică ok, eu parlamentar sau membru al Guvernului, declar acolo că sunt “sărac şi cinstit” şi că trăiesc vai soarta mea din salariul pe care mi-l dă statul, chiar dacă eu mă plimb în limuzină, am două-trei case de vacanţă iar în Bucureşti am o vila cât China şi două-tre apartmanete, să fie, că nu se ştie niciodată. Cum e posibil asta? Simplu: limuzina, casele de vacanţă, averile, nu  sunt pe numele puliticianului. “Nu ştiu vere, nu e ale mele. E ale lu’ soacra (sau mătuşa). Eu doar le folosesc”.

Ok, noi, amărăştenii din România, închipuiţi în opinie publică, nu mai punem demult botul la prostiile astea. Şi mai înţeleg că aceste declaraţii de avere şi de interese au fost făcute nu pentru noi ci ca să le scoată ochii ălora de la Uniune, pe sistemul “uite frate, noi îi punem pe ai noştri să joace cu cărţile pe faţă”. Yeah, right. Dar oare ăia de la UE sunt chiar atât de naivi încât să creadă aşa ceva sau şi acolo merge treaba pe principiul “să fie”? Chiar toate mizeriile astea sunt numai de formă şi de fapt fiecare are singura grijă să îşi umple punga cum ştie mai bine? Sau chiar şi Uniunea este de fapt şi ea o chestie de formă?

Sursa foto

Share on Facebook

Din aforismele lui Cătălin

Dacă dragoste nu e, ne descurcăm cu bani 😀

Share on Facebook

Ai bani, traieşti. Nu ai bani… mai vedem ce facem cu tine

Valoarea banilor negri care se duc anual in sistemul sanitar din Romania este de cel putin 300 de milioane de euro, potrivit Bancii Mondiale. sursa

În unele ţări, sistemul medical funcţionează, la modul simplist, pe următorul model: statul îţi asigură nişte servicii medicale minime, de obicei cele de urgenţă. În rest, dacă ai asigurare medicală, eşti tratat, dacă nu, ajungi la mila unităţilor medicale sociale şi nu prea ai acces la tratamente scumpe sau inovatoare sau la proceduri mai complicate dar care ţi-ar putea salva viaţa. Deci dacă ai bani de asigurare medicală, ai mai multe şanse să fii tratat cum trebuie.

La noi, sistemul funcţionează cam la fel de facto. Ai bani de şpăgi, ai parte de tratament. Dacă nu, stai pe medicamente în loc să fii operat şi mori cu zile. Chiar dacă statul promite câte în lună şi în stele şi că ne asigură tot soiul de servicii medicale în baza acelei asigurări sociale de sănătate (insuficientă oricum a-i împărţi-o), adevărul este că fără bani cash nu ai nici o şansă să fii tratat omeneşte într-un spital public din România. Şi atunci care-i logica pentru care nu avem toţi câte o asigurare medicală privată care să ne asigure acces la un spital sau o clinică privată? Bani oricum cheltui, dar probabil ni se pare nouă că suntem trataţi gratis la stat dacă nu primim chitanţă pentru şpaga pe care o dăm?

Sursa foto

Share on Facebook

De cred eu că ne-ar prinde bine nişte capitalism sălbatic

Aşa cum suntem acum, eu cred că ne-ar prinde bine un pic de capitalism sălbatic. Spun asta pentru că ar fi singura modalitate realistă să învăţăm să ne preţuim munca la adevărata ei valoare, nici mai mult, nici mai puţin. E plină România de oameni care muncesc mult şi pentru bani puţini sau care nu muncesc dar câştigă mult peste productivitatea muncii lor. De aceea spun că ne-ar prinde bine nişte capitalism, pentru că am învăţa că dacă vrem mai multă margarină pe felia de pâine, trebuie să muncim mai mult sau mai bine, nu să fugim la stat şi să cerem. Iar cei care plâng de mila persoanelor defavorizate, bătute de soartă sau mai ştiu eu cum, ar trebui să se gândească puţin la perioada interbelică din România, când cei care făceau spitale şi scoli erau aceeaşi “capitalişti sălbatici” – Malaxa, Auschnitt şi alţii. Până una-alta, noi încă suntem precum acei adolescenţi care încă nu au plecat de acasă şi încă mai trăiesc pe banii părinţilor în timp ce visează la vieţi de milionar. Cel puţin ăia dintre noi care ies în stradă că nu mai au bani cu care să îşi plătească ratele la bancă. Şi nu vă fie teamă că vom ajunge nişte “homo homini lupus“, pentru că şi alte state care au aplicat acest capitalism şi au crezut în el, au ajuns mult mai bine decât noi. Pur şi simplu nu e normal să nu munceşti pentru ca să trăieşti.

Doar de două lucruri am avea nevoie: lăsaţi oamenii să facă bani, iar politicienii să se oprească din furat. În felul ăsta, şi statul ajunge să aibă portfelul mai gros, colectând mai multe taxe, şi omul trăieşte după cum îşi aşterne şi după cum merită.

Sursa foto

Share on Facebook

Of Cats and Dogs

The Dog: “Now, where is that cat?”

“There it is”

Share on Facebook

Missing great opportunity to shut the fuck up

Eu nu am să înţeleg chestia asta niciodată: frate, dacă nu ştii ce înseamnă un lucru sau un cuvânt, de ce nu spui că nu ştii şi gata?! Mi se pare mai de bun simţ să spui “nu ştiu” decât să scoţi tot soiul de dume şi să te faci de râs. Adică, înţeleg că nimeni nu s-a născut învăţat şi că nu trebuie să le ştii pe toate – astea nu mi se par ruşinoase. Dar să te faci de kko când ai putea pur şi simplu să taci din gură, asta e prostie curată.

Via Fulgerică.

Share on Facebook

Patriot (not the missile)

Oare câţi dintre voi care aveţi o pasiune gen sport şi-ar sacrifica tot timpul liber şi toate forţele şi resursele ca să facă performanţă iar în final să îşi aşeze medalia pe steagul României? Trăind în România, cu tot ce implică asta, câţi dintre voi ar da tot ce pot pentru ca presa să scrie “ROMÂNUL Cutărescu a doborât recordul mondial la…” ? O fată de 16 ani face asta. Îşi testează forţele şi limitele urcând pe munţi pentru a pune pe creste steagul României. Nu poza ei, ci steagul României. Cum ştim cu toţii că statul român nu va face prea multe să o ajute, cred că am putea noi să îi dăm o mână de ajutor. În final, şi pe buletinele noastre e acelaşi tricolor, nu?

Share on Facebook