Editura ALL fail

Suntem librărie online, vindem cărţi, chestii importante. Pentru o librarie online, va merge site-ul de zici că stă. De fapt, chiar stă. Continue reading

Share on Facebook

Nu s-au dus chiar toate naibii

Am fost acum câteva zile într-o scurtă excursie la ţară, la Moldova mea. Şi dacă tot am ajuns pe acolo, am fost să vizitez mina de sare de la Targu Ocna (Jud. Bacău). Când am fost acolo ultima oară eram puştan, aveam 12-13 ani cred. Şi am rămas surprins de ce am văzut. Un nene isteţ a pus de o afacere cu compania minieră care exploatează salina şi a organizat acolo o întreagă bază turistică şi de tratament. La suprafaţă există un ştrand, cu apă sărată cred, iar în subteran este o întreagă industrie de tratament şi de petrecere a timpului liber. Continue reading

Share on Facebook

La McCann în poartă e o mâţă moartă…

… mă rog, nu chiar în poartă, ci în dreptul uşii. Şi nu e mâţă moartă, ci un tomberon de gunoi. Oricum, e naşpa pentru o agenţie cu ştaif să stai cu măgăoaia aia la intrare. Continue reading

Share on Facebook

Învăţăturile lui Goagăl Almanahe către fiul său, Oxfordeanu

Scenă istorică, inspirată de realitatea prezentă.

În sala jilţului de la dregătoria a cincea a Bucureştilor, bulibaşa Goagăl Almanahe statea liniştit şi privea un hrisov de dare de voie pentru o cârnăţărie şi calcula cam câtă dijmă să-i ceară amărâtului de cârnăţar pentru învoială. Deodată, în liniştea prăfuită a amiezii de august, uşa se deschide zgomotos şi intră fiul dregătorului, beizadeaua Alexăndrel Oxfordeanu.

– So cares, teteo? întreabă beizadeaua trăgând în jos de bluza italienească de soi, care se ridicase peste burta. Continue reading

Share on Facebook

Povestea unui pui cu bere

Ieri nu am mai scăpat. După ce am făcut un efort să mă trezesc pe la 11 (oră de trezire foarte neortodoxă pentru o zi de duminică), am primit de la comenduire indicaţia preţioasă că astăzi sunt chef de cuisine, adică am dezlegare să îmi dezlănţui talentul gastronomic prin bucătărie. Asta presupune, pe lângă un fel de mâncare cel puţin exotic pentru gastronomia noastră obişnuită, că voi mânji o grămadă de castroane, vase, tigăi, ustensile de bucătărie, aragaz, ba chiar şi pereţii bucătăriei 😀 Continue reading

Share on Facebook

Ori suntem ecologişti, ori nu mai suntem!

Apropo de asta, dintre toţi apărătorii ăştia ai naturii şi dintre toţi luptătorii ăştia pentru ecologie, eu nu am văzut nici unul înlănţuit de un copac în faţa drujbelor, n-am văzut pe nici unul cu brusturele în braţe sau fugind cu urzica  în dinţi să o salveze de umanitatea cotropitoare de natură.

Bă, vreţi să vedeţi un dezmăţ ecologic? Continue reading

Share on Facebook

Corsi et ricorsi

Azi am dat peste încă un articol care prezintă “tragedia” imobiliarilor care prin 2007 – 2008 câştigau mii şi zeci de mii de euro pe lună şi care acum au ca revenit cu picioarele pe pământ iar o parte din ei chiar trag mâţa de coada de la o lună la alta.

Veniturile unui broker cu experienţă, în perioada de vârf 2007-2008, depăşeau un milion de euro pe an. Aceeaşi fruntaşi nu câştigă astăzi Continue reading

Share on Facebook

Întrebare pentru popi şi alţi cretini habotnici

In Romania, in prezent, exista doar un donator la un milion de locuitori. Anual au loc mai putin de 250 de transplanturi. In 2010, doar 31% din romani ar accepta sa-si doneze organele dupa moarte, iar 34% si-ar da consimtamantul ca organele rudelor apropiate sa fie donate (sursa: Eurobarometru). Desi procentele au crescut fata de anii trecuti, sunt cu mult sub media europeana de 55%, respectiv 53%. Potrivit Eurobarometrului, principalul motiv pentru procentul mic inregistrat in Romania este religia. (sursa)

Am şi eu o întrebare pentru popi, pentru habotnici religioşi şi pentru alte categorii de idioţi Continue reading

Share on Facebook

Să râdem cu … pardon, DE Curierul Naţional

Tanti Andreea Stoica de la Curierul Naţional a băgat ea un articol măiastru despre cât de kkt e treaba in sistemul medical românesc, numai că a încurcat zerourile prin articol pe acolo. Sau poate nu, aşa o fi înţeles ea … Cert este că indiferent cât s-ar fura în sistemul medical românesc, nu cheltuie nimeni 100.000 (o sută de mii) de milioane de euro pe lună (100 de miliarde de euro !!!) pe hapuri. Continue reading

Share on Facebook

Prostul nu e prost destul…

Că românii se pricep la orice mai bine decât orice specialist e o chestie ştiută şi deja intrată în conştiinţa natională şi în folclorul nostru. Descurcăreţul lu’ peşte prăjit e bun la toate, numai că nu se forţează, că nu vrea el aşa.

Potrivit studiului lansat ieri, 43% din cei intervievati au declarat ca se spala pe dinti o data pe zi, in timp ce 30% din acestia au sustinut ca decid singuri ce tratament sa-si administreze, fara a intreba in prealabil medicul sau farmacistul. (sursa) Continue reading

Share on Facebook