Muzica din baruri şi cafenele

Am şi eu o curiozitate: de ce în mai toate barurile, cafenelele şi restaurantele, muzica ambientală urlă de nu-ţi auzi nici propriile gânduri. Deseori merg în astfel de locuri pentru a mă întâlni cu oameni şi pentru a sta la discuţii. Problema e că indiferent cum e muzica – bună sau proastă – Continue reading

Share on Facebook

Micul comerciant român faţă cu clientul

În zona unde locuiam la un moment dat era un mic aprozar, înjghebat probabil din resturile unui spaţiu comercial mai mare care a fost împărţit în unităţi mai mici. N-am văzut niciodată aprozărelul ăla gemând de clienţi, şi nici de marfă prea multă, fie vorba între noi. Şi încă un amănunt: nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată pe tanti vânzătoarea (care era şi patroana) zâmbind sau fiind amabilă cu clienţii. De obicei, magazinul functiona pe principiul autoservire – te duceai, îţi alegeai din raft ce îţi trebuia şi plăteai “patroanei”.

Într-o zi, intru să-mi cumpăr nu ştiu ce mărunţiş şi-o văd privind duşmănoasă Continue reading

Share on Facebook

Scrap feast sau cum să faci bunătăţi din resturi

Mi-au rămas după sărbători doi cozonaci pe care nu mă îndurasem să-i arunc, deşi se apropiau de expirarea termenului de valabilitate. Aşa că am hotărât să facem un tort/ prăjitură din el. Pentru asta am cumpărat un plic de cremă de prăjituri cu aromă de vanilie, o cutie de compot de ananas cubuleţe şi două banane. Unul dintre cozonaci era început, şi pe ăla l-am transformat în tort, pentru că era mai mic. L-am tăiat de-a lungul în patru felii pe care le-am aşezat pe un platou. Continue reading

Share on Facebook

Aghiazma, proştii şi realitatea

Mă sună azi maică-mea să-mi spună că îmi va lua şi mie nişte aghiazmă de la biserică, “să fie în casă”. “Păi şi te duci la omorul ăla de la biserică?” întreb eu, care toată ziua trândăvisem cu ochii pe ştiri, la TV şi pe net. “Dacă e coadă, nu stau. Oricum, mă duc mai după-amiază târziu”. Cîteva ore mai târziu, mă sună şi-mi spune că mi-a luat şi mie nişte aghiazmă. Şi te-ai băgat în omorul ăla, întreb eu cu gândul la furnicarul de “credincioşi” prezentat de tembeliziuni. Continue reading

Share on Facebook