Shogunul tigăilor se întoarce

Astăzi mi-a venit să dau iama în oale şi crătiţi, pentru că mă chinuia aşa un soi de trăire interioară, un amestec de curiozitate şi ştrengăreală. Aşadar, mânat de chemarea polonicului, mi-am aprins o ţigară şi am început să mă gândesc la ceva soi de mâncare pe care aş putea să îl organizez fără să fiu nevoit apoi să cumpăr alte oale, să zugrăvesc bucătăria sau, Doamne-fereşte, să îmi gust creaţia culinară şi să rămân cu sechele. Eu am mai avut ceva porniri bucătăreşti în trecut şi am scăpat cu bine, ba chiar am şi mâncat ce am gătit. Şi stând eu aşa strâmb şi cugetând drept, mi-am adus aminte de o reţetă pe care o văzusem la Jamie Oliver. Una simplă de tot, dar bună de te lingi pe indice şi pe police, nu alta. E aşa de simplă că practic reprezintă pasul doi în a învăţa să faci mâncare. Pasul 1 este să înveţi să fierbi apă :D. Până şi un burlac sătul de merdenele şi şaorma ar fi în stare să o facă.

Aşadar, am purces la manufacturarea halelii (dish, dacă vrem să fim fiţoşi). Reţeta e în felul următor: faci o salată de roşii, o laşi să zacă 15-20 de minute şi între timp fierbi nişte paste. Scurgi pastele bine şi le laşi să se răcească, le pui peste salată şi aia e. Tot chichirezul este în felul în care faci salata. Eu am făcut-o din patru roşii normale, doi ardei graşi, şi patru fire de ceapă verde. Am mai pus sare, un pic de oregano, busuioc, un pic de piper, un strop de boia dulce si foarte puţin usturoi granulat (se găseşte la plic). Evident, toate astea se adaugă după gust şi bunăvoinţă, că doară nu suntem la mastărşef 😉 Peste toată minunea am adăugat ulei de măsline extravirgin şi cam o lingură de zeamă de lămâie. Eu nu am pus oţet în salată, deşi cred că ar merge şi un pic de oţet balsamic, dar ceva de calitate. Ca paste, am fiert niste penne, dar nu le recomand pentru că se scurg mai greu de apă şi lasă prea multă zeamă în salată, care are deja dressing din zeama de la roşii şi de la uleiul de măsline. În rest, băgaţi mare cu farfalle, tagliatelle, fusilli şi altele asemenea. Ba chiar puteţi băga si spaghetti. Şi dacă chiar vreţi să rupeţi gura târgului, căutaţi roşii de mai multe soiuri: normale, galbene, negre, cherry… şi amestecaţi-le în salată.

Ce-a ieşit? Păi, un castron cu bunătăţi, care a supravieţuit cam 10 minute pe lângă doi mâncăi înfometaţi. Iaca şi poze cu străduinţa culinară. Click pe poze să băleşti instantaneu!

Sursa foto 1

Share on Facebook

About Catalin

Not yet :)

Tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Shogunul tigăilor se întoarce

  1. Esra says:

    Intrebare.Imi place mult felul tau de a gati, si regasesc in el multe lcuurri pe care le facea bunica mea :)Ok, acum intrebarea imi poti spune te rog daca este corecta recomandarea (pe care am gasit-o pe mai multe bloguri)de a trece carnea printr-un clocot separat, apoi spalata si abia apoi folosita la supe sau ciorbe pentru a elimina toxinele. Se aplica acest lucru doar in cazul unui anumit tip de carne, poate carnea de pui cu piele? Este real ce se spune despre toxine?

  2. Pingback: Nu avem timp să gătim. Aşa să fie? | Prostia ar trebui impozitata. Daca nu doare, macar sa coste

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *