Noi la ce ne raportăm moral?

Dacă toată lumea parchează aiurea, eu de ce să nu fac la fel?
În ţara asta toată lumea fură. Eu de ce să nu fac la fel?
Dacă politicienii sunt mincinoşi, eu de ce nu aş minţi?

Afirmaţii de genul ăsta auzim aproape în fiecare zi, mai peste tot: de la melteanul de pe stradă şi până la domnul bine care îşi parchează trasura pe unde apucă, “pentru că acolo are el treabă”. Cu toţii ştim că există nişte norme de civilizaţie, cu toţii ştim că există un cod moral nescris. Astea sunt precum regulile geometriei sau legile lui Moise: la fel pentru toată lumea şi standard unic. Şi atunci, de ce ne raportăm moral la ceilalţi din jur în loc să ne raportăm la un standard ideal? Poate că nu toată lumea va respecta tot timpul acel standard, dar cu siguranţă ar fi o diferenţă majoră dacă toţi am ţine seama de conceptul abstract de civilizaţie, nu de ce înţelege vecinul Costel sau doamna Cici de la Administraţie din acest concept. De ce să fiu meltean doar pentru că mulţi alţii sunt melteni? De ce să parchez unde încurc pe toată lumea doar pentru că şi alţii fac la fel (şi nu li se întâmplă nimic rău)?

Când eram puştan, tata mi-a explicat că trebuie să îmi ţin cuvântul dat şi că dacă promit ceva, apăi trebuie să fac acel ceva. Iar acel “trebuie” nu venea din faptul că aşa făcea şi el sau pentru că un Cutărescu sau o Cutărica făceau la fel. Respectându-mi cuvântul, mă respect pe mine în primul rând.

Share on Facebook

About Catalin

Not yet :)

Tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *