11 clase absolvite nu garantează un șofer nomal

Coana Europă, între un Brexit și un Trump, a găsit un pic de timp să tragă cu ochiul și prin ograda membrilor UE mai de la periferie. La noi a văzut că se cam circulă după ureche așa că ne-a recomandat să facem ceva ca să nu mai murim ca muștele pe drumuri și să nu mai dăm peste cap tabelele cu calcule ale actuarilor din firmele de asigurări. Ai noștri au concluzionat rapid că suntem prea proști pentru o treabă așa complexă precum șofatul pe drumuri publice și vor să dea permis doar celor care reușesc „performanța” să treacă de 11 clase. Sincer, privind la circul pe care îl avem an de an când vine vorba de licee și de BAC, tind să cred că nu va ajuta prea mult măsura asta.

Prin această restricție, Guvernul vrea să se asigure că cine se află la volan are capacitatea intelectuală de a învăța regulile de circulație și de a analiza în trafic indicatoarele rutiere. (sursa)

Proști cu diplomă sunt pe toate drumurile. Și să fim serioși, sistemul Continue reading

Share on Facebook

Unul s-a dus, mai rămân restul

Democrația e un mecanism ce are grijă să nu fim guvernați mai bine decât merităm. (G. B. Shaw)

Aseară, românii au demonstrat că merită o guvernare mai bună. Ponta a plecat, probabil, sper, vor pleca și Oprea & Co. Însă acum ne macină o întrebare: „pe cine punem în loc?” Eu cred că aseară și azi am aflat și răspunsul la întrebarea aceasta. Aseară s-a văzut că oricine va veni în loc va trebui să respecte ce doresc oamenii care îl pun acolo. Sarcina noastră, a oamenilor, este să le aducem aminte guvernanților că sunt acolo să muncească pentru noi. Nu-i obligă nimeni să se facă premier, președinte sau parlamentar. Însă dacă se înhamă la așa ceva, Continue reading

Share on Facebook

Noi la ce ne raportăm moral?

Dacă toată lumea parchează aiurea, eu de ce să nu fac la fel?
În ţara asta toată lumea fură. Eu de ce să nu fac la fel?
Dacă politicienii sunt mincinoşi, eu de ce nu aş minţi?

Afirmaţii de genul ăsta auzim aproape în fiecare zi, mai peste tot: de la melteanul de pe stradă şi până la domnul bine care îşi parchează trasura pe unde apucă, “pentru că acolo are el treabă”. Cu toţii ştim că există nişte norme de civilizaţie, cu toţii ştim că există un cod moral nescris. Astea sunt precum regulile geometriei sau legile lui Moise: la fel pentru toată lumea şi standard unic. Şi atunci, de ce ne raportăm moral la ceilalţi din jur în loc să ne raportăm la un standard ideal? Continue reading

Share on Facebook

Dacă eu nu mă duc la Veneţia, vine Veneţia la mine

Bucureşti, Blvd Gheorghe Şincai, 04.05.2014

 

Share on Facebook

Photopost septembrie 2013

Care va să zică “Nade şi momeli”, da?

De vânzare

Magazin din Caracal? Nici vorbă, e din Bucureşti Continue reading

Share on Facebook

Photopost #3

Făcând curăţenie prin telefon, am văzut că s-au strâns câteva poze, numai bune de un nou photopost. Să purcedem dară… Continue reading

Share on Facebook

Mărfurile ieftine atrag clienţii nesimţiţi?

Aţi fost vreodată prin târgurile de vechituri sau magazinele de second-hand doar ca să observaţi comporamentul clienţilor? Oare de ce au oamenii tendinţa să răscolească şi să scotocească prin mărfurile ieftine, parcă fără respect, şi de parcă ar căuta ultimele mărunţişuri de păstrat înainte să arunce bocceaua cu vechituri din debara?

De o bucată de vreme îmi fac cumpărăturile la Lidl pentru că este aproape de mine şi pentru că multe din produsele lor sunt ieftine. La magazinul ăsta găsesti de obicei marfă ieftină dar Continue reading

Share on Facebook

Muzica din baruri şi cafenele

Am şi eu o curiozitate: de ce în mai toate barurile, cafenelele şi restaurantele, muzica ambientală urlă de nu-ţi auzi nici propriile gânduri. Deseori merg în astfel de locuri pentru a mă întâlni cu oameni şi pentru a sta la discuţii. Problema e că indiferent cum e muzica – bună sau proastă – Continue reading

Share on Facebook

Micul comerciant român faţă cu clientul

În zona unde locuiam la un moment dat era un mic aprozar, înjghebat probabil din resturile unui spaţiu comercial mai mare care a fost împărţit în unităţi mai mici. N-am văzut niciodată aprozărelul ăla gemând de clienţi, şi nici de marfă prea multă, fie vorba între noi. Şi încă un amănunt: nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată pe tanti vânzătoarea (care era şi patroana) zâmbind sau fiind amabilă cu clienţii. De obicei, magazinul functiona pe principiul autoservire – te duceai, îţi alegeai din raft ce îţi trebuia şi plăteai “patroanei”.

Într-o zi, intru să-mi cumpăr nu ştiu ce mărunţiş şi-o văd privind duşmănoasă Continue reading

Share on Facebook

Aghiazma, proştii şi realitatea

Mă sună azi maică-mea să-mi spună că îmi va lua şi mie nişte aghiazmă de la biserică, “să fie în casă”. “Păi şi te duci la omorul ăla de la biserică?” întreb eu, care toată ziua trândăvisem cu ochii pe ştiri, la TV şi pe net. “Dacă e coadă, nu stau. Oricum, mă duc mai după-amiază târziu”. Cîteva ore mai târziu, mă sună şi-mi spune că mi-a luat şi mie nişte aghiazmă. Şi te-ai băgat în omorul ăla, întreb eu cu gândul la furnicarul de “credincioşi” prezentat de tembeliziuni. Continue reading

Share on Facebook