Când premierul se apucă să dea cu lopata în loc să vadă de treburile ţării, asta în timp ce lumea protestează în stradă, ceva clar nu funcţionează. Eu îmi doresc să văd primul ministru administrând ţara, nu lopătând Read more »

Aşa cum ne-am obişnuit de 20 de ani încoace, la fiecare tură de alegeri, puliticienii la putere încep să “lupte cu corupţia” şi să acuze în dreapta şi în stânga ba de spălare de bani, ba de subminarea economiei naţionale, ba că nu ai bască (depinde de inspiraţia procurorului care regizează fiecare scenetă în parte). Faza drăguţă este că nimeni nu ajunge la puşcărie după astfel de poveşti. Astăzi e rândul lui nea Hrebe să joace pe sârmă, că prinde bine un şut excelent executat la gioalele PSD-ului şi ale Opoziţiei.

Dar care este scopul acestui circ? Read more »

E ciudat cum democraţiile astea, bazate pe domnia legii şi pe drepturile şi libertăţile omului, încep taman cu încălcarea unor drepturi elementare, cum ar fi dreptul la un proces corect, într-un tribunal, cu apărare şi cu tot tacâmul. Cred că noua formă de regim politic din statele astea eliberate cu japca ar trebui să se cheme americanocratie, sau Read more »

Scenă istorică, inspirată de realitatea prezentă.

În sala jilţului de la dregătoria a cincea a Bucureştilor, bulibaşa Goagăl Almanahe statea liniştit şi privea un hrisov de dare de voie pentru o cârnăţărie şi calcula cam câtă dijmă să-i ceară amărâtului de cârnăţar pentru învoială. Deodată, în liniştea prăfuită a amiezii de august, uşa se deschide zgomotos şi intră fiul dregătorului, beizadeaua Alexăndrel Oxfordeanu.

- So cares, teteo? întreabă beizadeaua trăgând în jos de bluza italienească de soi, care se ridicase peste burta. Read more »

Ştiam eu că preşedintele se dedă la multe pentru un vot în plus, dar să “atentezi” la copii de câţiva anişori şi să îi corupi la asemenea vârste fragede pentru a se amesteca în politica mocirloasă… asta nu se face, dom’le.

Fără alte introduceri… preşedintele, acum cu 50% mai ieftin ) Read more »

Nişte băieţi deştepţi şi coloraţi politic în nuanţa corespunzătoare vor face nişte foarte mulţi bani în curând. Ori asta, ori e doar o ameninţare voalată la actualii directori şi manageri – “ori scuipaţi mai mulţi bani, ori vă schimb”. Read more »

Dacă tot e zodia habarniştilor la putere, e cazul să sugerez şi eu câteva modificări la Legea învăţământului: toţi românii din rromânia să fie obligaţi să înveţe maghiara, în aşa fel încat ungurii să nu se mai simtă discriminaţi că numai ei ştiu ungureşte.
De asemenea, propun ca din liceu, din clasa a XI-a, elevii să facă şi cursuri opţionale de mitomanie că poate unii dintre ei vor să  devină politicieni. Ar mai fi cazul ca elevii din clasele I-VIII să înveţe istoria Partidului Portocaliu şi a neînfricatului Căpitan Machitor (Captain Drinker, pentru minorităţile de limbă engleză care citesc acest blog), mai ales că în cadrul acestor cursuri s-ar putea descoperi şi cultiva aplecarea către viitoarele cursuri de mitomanie din liceu.
De asemenea, propun ca elevii să studieze şi estetică, în special pe materiale didactice îngrijite şi sugerate de tanti Lenny Woodrea: Louis Vuitton, Dolce & Gabana etc.
Pentru învăţământul superior, aş face o menţine pentru facultatea de jurnalism: introducerea cursurilor de păsărică şi specializarea în ţigancă împuţită pentru viitorii jurnalişti care doresc o specializare pe domeniul politică. Ca o ultimă sugestie, ar trebui ca toate şcolile din rromânia să fie dotate cu scaune şi mese fără picioare pentru elevi, în caz că vine domnu’ Boc în vizită.
Ah, da, şi toţi elevii de etnie rromână din rromânia să înveţe să stea capră, eventual să se obişnuiască şi cu alifia, în aşa fel încât să fie pregătiţi pentru viitoarele relaţii internaţionale ale rromâniei cu statele vecine şi cu forurile internaţionale.
LE: din respect pentru minoritatea maghiară din rromânia, am incercat să scriu şi o versiune în maghiară a acestui post dar când am dat publish mi-a crăpat CSS-ul iar HTML-ul a gângurit ceva de language error. Antivirusul a spus Nem tudom.

Sursa foto

Mă uit la nebunii ăştia care ne guvernează cum îi tot dau înainte cu declaraţii de avere, declaraţii de interese şi patalamale de bună purtare pentru cam toţi puliticienii şi frecătorii de mentă care lucrează în aparatul de stat.  Mai nou, le-ar băga şi pentru doftori, să vadă care ia şapgă şi care nu. De râsul curcilor. Acum, nu îmi fac iluzii că ar exista un român oricât de prost ar fi el încât să creadă în declaraţiile alea de avere sau de interese. Adică ok, eu parlamentar sau membru al Guvernului, declar acolo că sunt “sărac şi cinstit” şi că trăiesc vai soarta mea din salariul pe care mi-l dă statul, chiar dacă eu mă plimb în limuzină, am două-trei case de vacanţă iar în Bucureşti am o vila cât China şi două-tre apartmanete, să fie, că nu se ştie niciodată. Cum e posibil asta? Simplu: limuzina, casele de vacanţă, averile, nu  sunt pe numele puliticianului. “Nu ştiu vere, nu e ale mele. E ale lu’ soacra (sau mătuşa). Eu doar le folosesc”.

Ok, noi, amărăştenii din România, închipuiţi în opinie publică, nu mai punem demult botul la prostiile astea. Şi mai înţeleg că aceste declaraţii de avere şi de interese au fost făcute nu pentru noi ci ca să le scoată ochii ălora de la Uniune, pe sistemul “uite frate, noi îi punem pe ai noştri să joace cu cărţile pe faţă”. Yeah, right. Dar oare ăia de la UE sunt chiar atât de naivi încât să creadă aşa ceva sau şi acolo merge treaba pe principiul “să fie”? Chiar toate mizeriile astea sunt numai de formă şi de fapt fiecare are singura grijă să îşi umple punga cum ştie mai bine? Sau chiar şi Uniunea este de fapt şi ea o chestie de formă?

Sursa foto

Pe vremuri, când comuniştii domneau peste români, era obiceiul ca periodic tot boborul să iasă la vot şi să îl aleagă cu majoritate de voturi pe Nea Nicu Plumbuitu’. Probabil era singurul care avea tupeul să se înscrie în “cursa electorală”. Apoi, a venit Revoluţia, ne-a izbăvit de comunişti şi ne-a procopsit cu Iliescu. Adică aceeaşi Mărie cu aproximativ altă pălărie.  Ce au în comun cele două situaţii? Votul.  Şi înainte şi acum, românii votau. Problema e că în ambele cazuri ieşea cine trebuie. E, cam acelaşi principiu l-a aplicat şi tanti Roberţica când au votat legea pensiilor in Parlament. Pe principiul “nu contează ce votaţi voi, important e ce vrem noi”, probabil că tartorul machitor i-a dat un telefon Roberţicăi şi i-a spus “făi Roberţico, vezi că io am nevoie  să iasă treaba aşa”. “Păi şefu’, da’ ăştia votează altfel”. “Fata căpitanului, nu contează cum votează ei, contează cum numeri tu.” Şi a numărat Roberţica până nu a mai putut ca să îi iasă stamba la cot.

Şi când i-a sărit lumea în cap că fură din brânza statului, aia mică a început să urle “tati, tati, copiii mă bate”, de a venit machitorul şef cu o falcă în cer şi una în pământ la groapa de nisip unde se jucau copchiii şi le-a tras un perdaf, amintindu-le că treaba e groasă şi că toată lumea trebuie să înţeleagă că nu sunt jucării suficiente pentru toţi şi că soluţia pentru ăia fără jucării e să se joace mai puţin. Evident, nu sunt incluşi aici copiii de la grădiniţa portocalie, pentru care se aplică alte reguli.

Revenind la lucruri serioase, am eu un posibil răspuns la întrebarea lui Moshe. Anastase va intra la pârnaie când românii vor învăţa că politicienii trebuie să se teamă de popor şi nu invers. Când românii vor învăţa că dacă vor ceva trebuie să bată cu pumnul în masă, nu să danseze pinguinul şi hora proştilor şi că nu strică din când în când să-i ia pe politicieni de guler, la propriu, atunci va intra şi Anastase la pârnaie. Până atunci, nu ne rămâne decât să dansăm pinguinul de foame.

Sursa foto

Doar cu poze, ca să priceapă absolut tot românul
Bonus: vă las pe voi să ghiciţi cine-i Ali Baba.