Dacă tot faceţi o treaba, faceţi-o cum trebuie

Unul din lucrurile care mă enervează este când cineva se apucă de un lucru şi il face în doru’ lelii. Căutam adineaori pe net să văd ce spectacole sunt prin Bucureşti în weekend şi am băgat de seamă că mai toate siteurile de evenimente fac prezentările cât să te scoată din sărite. Alde sapteseri.ro, metropotam.ro şi care Continue reading

Share on Facebook

Pudibonderii alimentare

Coana Europă a decis că micii noştri strămoşeşti nu sunt sănătoşi aşa zemoşi şi îmborţoşaţi cum îi face bicarbonatul de sodiu “tradiţional”. Prin urmare, a decis că micii noştri trebuie să fie seci, fazi şi mai necrescuţi, că nu sunt sănătoşi altfel. Eu încep uşurel să mă cam satur de grija asta europeană pentru binele şi sănătatea mea. Stau şi mă întreb care este motivul pentru care Uniunea Europeană ne tratează ca pe nişte copilaşi neştiutori care bagat toate prostiile în gură. Înţeleg să ma avertizezi că bicarbonatul de sodiu ÎMI POATE FACE RĂU, dar nu te apuca tu acum să îmi spui cu subiect şi predicat ce am voie să mănânc şi ce nu. Înţeleg că după logica birocratică de la Bruxelles, toate legumele ar trebui să fie de o anumită formă, culoare şi (ne)gust. Dar nu mă obliga să consum doar tipul acela de legume. Spune-mi că sunt mai bune alea pe care le promovezi tu, dragă Euroapo, dar nu ma forţa să-mi scot din pamant roşiile mele strâmbe, morcovii mei mici şi şui şi aşa mai departe. Dacă mie îmi plac alea. care e problema ta? Mâine-poimâine o să îmi spui că nu mai am voie să port şosete roşii, că îmi strică fengşuiu’ şi o iau razna cu căpuţul. Încet-încet, poate ajungi, dragă UE, să îmi spui ce muzică să ascult, ce filme să văd, de unde şi ce să cumpăr cu banii mei… poate chiar ce să gândesc. Mulţumesc, nu-mi trebuie aşa “grijă părintească”. Am servit aşa ceva acum 24 de ani şi nu mi-a plăcut.

Share on Facebook

Photopost septembrie 2013

Care va să zică “Nade şi momeli”, da?

De vânzare

Magazin din Caracal? Nici vorbă, e din Bucureşti Continue reading

Share on Facebook

Ori suntem stat laic, ori nu mai suntem

“Comisia pentru revizuirea Constitutiei a votat pentru a interzice unei persoane fara religie sa poata fi presedinte, prim ministru, ministru sau secretar de stat in Romania”, scrie deputatul Remus Cernea pe contul său de Facebook. (…) “Amendamentul propus de mine pentru a permite si juramantul de credinta fara formula religioasa “Asa sa imi ajute Dumnezeu”, dar jurand pe onoare si constiinta a fost respins cu larga majoritate, primind doar un vot pentru, din partea reprezentantului UDMR”, s-a plâns Remus Cernea pe rețeaua de socializare. (sursa)

Ete ce probleme au şi aştia: cum să jure. Mai interesant ar fi ca în noua Constituţie, statul să “GARANTEZE” dreptul la proprietate, sau libertatea de a te apăra singur pe proprietatea ta. În rest, Remus Cernea are dreptate: dacă vom avea la un moment dat un preşedinte ateu (chiar, Iliescu cum o fi jurat? Poate Вся власть советам ), ăla cum jură? Sau un preşedinte Continue reading

Share on Facebook

Shogunul tigăilor se întoarce

Astăzi mi-a venit să dau iama în oale şi crătiţi, pentru că mă chinuia aşa un soi de trăire interioară, un amestec de curiozitate şi ştrengăreală. Aşadar, mânat de chemarea polonicului, mi-am aprins o ţigară şi am început să mă gândesc la ceva soi de mâncare pe care aş putea să îl organizez fără să fiu nevoit apoi să cumpăr alte oale, să zugrăvesc bucătăria sau, Doamne-fereşte, să îmi gust creaţia culinară şi să rămân cu sechele. Eu am mai avut ceva porniri bucătăreşti în trecut şi am scăpat cu bine, ba chiar am şi mâncat ce am gătit. Şi stând eu aşa strâmb şi cugetând drept, mi-am adus aminte de o reţetă pe care o văzusem la Jamie Oliver. Una simplă de tot, dar bună de te lingi pe indice şi pe police, nu alta. E aşa de simplă că practic reprezintă pasul doi în a învăţa să faci mâncare. Pasul 1 este să înveţi să fierbi apă :D. Continue reading

Share on Facebook

Photopost #3

Făcând curăţenie prin telefon, am văzut că s-au strâns câteva poze, numai bune de un nou photopost. Să purcedem dară… Continue reading

Share on Facebook

Mărfurile ieftine atrag clienţii nesimţiţi?

Aţi fost vreodată prin târgurile de vechituri sau magazinele de second-hand doar ca să observaţi comporamentul clienţilor? Oare de ce au oamenii tendinţa să răscolească şi să scotocească prin mărfurile ieftine, parcă fără respect, şi de parcă ar căuta ultimele mărunţişuri de păstrat înainte să arunce bocceaua cu vechituri din debara?

De o bucată de vreme îmi fac cumpărăturile la Lidl pentru că este aproape de mine şi pentru că multe din produsele lor sunt ieftine. La magazinul ăsta găsesti de obicei marfă ieftină dar Continue reading

Share on Facebook

Ce mi-aş dori de la WordPress

O chestie care mi-ar fi utila în Dashboard-ul de la blog ar fi posibilitatea să îmi creez foldere în secţiunea de “Posts”. Ştiu că am două secţiuni, “published” şi “drafts”, însă în drafturi ar fi interesant să îmi pot face o mică sistematizare, gen drafturi finalizate, gata de publicare, drafturi pe o anumită categorie, etc.

M-am uitat prin pluginuri, dar nu am găsit nimic similar pentru aşa ceva.

Share on Facebook

Muzica din baruri şi cafenele

Am şi eu o curiozitate: de ce în mai toate barurile, cafenelele şi restaurantele, muzica ambientală urlă de nu-ţi auzi nici propriile gânduri. Deseori merg în astfel de locuri pentru a mă întâlni cu oameni şi pentru a sta la discuţii. Problema e că indiferent cum e muzica – bună sau proastă – Continue reading

Share on Facebook

Micul comerciant român faţă cu clientul

În zona unde locuiam la un moment dat era un mic aprozar, înjghebat probabil din resturile unui spaţiu comercial mai mare care a fost împărţit în unităţi mai mici. N-am văzut niciodată aprozărelul ăla gemând de clienţi, şi nici de marfă prea multă, fie vorba între noi. Şi încă un amănunt: nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată pe tanti vânzătoarea (care era şi patroana) zâmbind sau fiind amabilă cu clienţii. De obicei, magazinul functiona pe principiul autoservire – te duceai, îţi alegeai din raft ce îţi trebuia şi plăteai “patroanei”.

Într-o zi, intru să-mi cumpăr nu ştiu ce mărunţiş şi-o văd privind duşmănoasă Continue reading

Share on Facebook