Sa conduci in Bucuresti poate fi una dintre cele mai frustrante experiente, mai ales la orele de varf. Te apuca dracii cand vezi jigodii care iti taie fata, labari care o iau pe contrasens sau pe linia de tramvai, ca “ei se grabeste, nu poate sa stea la coada”, sau dobitoci care strica ritmul benzii pentru ca ei vor sa mearga cu 30 km/h cand toata lumea o taie cu 50 la ora. Ieri eram pe Bulevardul Libertatii, la o coada de mai mare dragul si unde nu apucam sa dau viteza a doua. Pe contrasens, liber, ca-n palma. Si deodata vad in oglinda laterala un taximeTRIST jegos cum iese din coloana si o taie vitejeste pe contrasens, trece pe rosu si face stanga pe Natiunile Unite.

Dupa alte 2-3 minute, vad un destept cu un Opel sau Ford cred, care face acceasi manevra. Iese din coloana si o calca si el pe contrasens. Numai ca, nu stiu de unde a aparut, ca mutzunache din cutie, o masina de politie in urma lui (un BMW). In doua secunde a fost langa el, beculind din toate luminitele, si l-a tras pe dreapta (ma rog, pe stanga, ca acolo era loc). De obicei nu ma bucur de necazul altuia, dar asta m-a uns pe suflet, sincer.

Eu de ceva vreme nu mai fac nici un favor taximeTRISTIlor in trafic, mai ales cand o taie pe linia de tramvai si la refugiu se milogesc sa ii lasi sa reintre pe banda, nu mai las toti jegosii sa schimbe banda fara semnal si nici nu mai fac loc idiotilor care merg aiurea pe strazi cu sens unic doar pentru ca “am putin de mers, sefu”.

Aici e filmul cu jegosul amendat pentru mers pe contrasens. Din pacate, s-a pus verde si a trebuit sa plec, de aia e filmul atat de scurt .

Sursa foto

Dupa cum va povesteam anul trecut aici, m-am procopsit cu niste chiriasi clandestini, care nici la intretinere nu sunt trecuti. Anul trecut si-au facut de cap, s-au impuit, iar acum s-au intors (probabil le-a placut prima data ). Deci, voila:

Uniunea Europeana, Romania, Bucuresti, 14 Aprilie 2010 – servicii de salubritate intr-o capitala europeana.

O vorba din batrani spune ca nevoia te invata. Asa si cu viata in capitala europeana Bucuresti la inceput de secol 21. Aici, ca in orice alt mediu de viata ostil, ai nevoie de cateva “maruntisuri” care iti fac viata mai usoara si, uneori, te scot din cele mai ciudate si neprevazute belele. Asadar, un urban tactical kit minim ar trebui sa contina: una bucata cartela din aia pentru RATB/Metrou (portofel electronic ii mai spune, in caz ca nu e abonament). Pe asta e bine sa aveti 15-20 de lei, mai ales daca folositi rar transportul in comun. Spun asta pentru ca “geniile” de la RATB iti dau optiunea sa verifici daca mai ai sau nu cascaval pe cardul ala ABIA DUPA CE AI URCAT in autobuz/ troleu/ tramvai etc. Apropo, daca va suiti intr-un mijloc de transport RATB si pe aparatele alea de taxat scrie “CONTROL” pe ecran, compostati/ taxati ce aveti de taxat (bilet sau card),  pentru ca oamenii in negru sunt la datorie in tramvaiul ala.

Pe langa asta, e bine sa aveti la voi macar 30-40 de lei cash – in caz de urgenta de banii astia puteti ajunge acasa cam din orice punct al Bucurestiului, cu taxiul. De asemenea, cand pleci in jungla mai ai nevoie de un telefon mobil cu bateria incarcata pentru ca nu vrei sa te lase bateria cand ai nevoie mai multa, sa chemi un taxi, spre exemplu. Ar mai fi bine sa aveti la voi un act de identitate cu poza si CNP scris pe el – nu stii niciodata cand dai peste un sectorist oligofren care te intreaba de sanatate, basca faptul ca daca ajungi pe la o banca sau alta institutie, este probabil sa ai nevoie de asa ceva.

Never ever nu tineti banii in portofel unde tineti si actele. Daca e sa fiti furati, macar sa ramai ori cu banii ori cu actele, nu fara ambele.

Daca stii ca ai de mers si pe jos, mai ales pe stradute laterale sau printre blocuri, e bine sa aveti si o tiuitoare din asta la voi. Nu stiu exact cat este de folositoare (am inteles ca uneori atrage cainii in loc sa ii alunge ) dar orice avantaj in plus este bine-venit. Evident, aveti oricand optiunea sa cautati un ciomag >:)), dar nu este chiar cea mai eleganta solutie impotriva maidanezilor omniprezenti.

Daca aveti mult de umblat pe jos, sfatul meu, mai ales pentru fete, este sa poarte niste incaltari comode, usurele si, foarte important, cu care poata fugi (vorbesc serios) – cand te incoltesc niste javre bipede sau patrupede, este bine sa iti ajuti organismul atunci cand pompeaza adrenalina ca sa poti fugi “ca gandul” sau scaparand calcaiele, dupa preferinta .

Daca trebuie sa intrebati de indicatii, apelati intotdeauna la un tanar cu fata de student (astia din provincie stiu cel mai bine Bucurestiul) sau un taximetrist care se plictiseste (s-ar putea sa te ajute chiar si cu GPS-ul din dotare).

Daca va apuca foametea pe drum, haliti si voi dintr-un loc mai curatel, nu chiar din orice dugheana cu shaorma. Daca va apuca pisarea/ cacarea in misiune urbana, best solution este sa apelati la un McDonald’s, de unde cumparati un ceai amarat, ca sa aveti cod de bon cu care puteti intra la buda. Astia la Mec au niste bude chiar curatele. Daca nu aveti Mec la indemana, incercati hypermaketuri, mall sau puneti-va imaginatia la contributie. DO NOT USE toaletele publice din plastic. De asemenea, e bine sa carati dupa voi macar cateva servetele din alea mici sau umede (cand te caci in locuri straine, nu iti garanteaza nimeni ca vei gasi si hartie igienica acolo )

Ca sa sporim un pic paranoia, inainte de a pleca, spune si cuiva apropiat unde te duci, eventual si cat timp dureaza – nu-i frumos sa dispari ca magarul in ceata si sa nu stie nimeni nimic de tine.

Revenim cu ghid de supravietuire pentru provinciali

Aseara (Duminica seara adica) stateam pe Magheru la Romana si lopatam zapada de zor, sa pot intra pe o strada cu masina. Dibacii cu plugurile au trecut pi bulivard si au ingropat fiecare intrare in stradutele adiacente – in buricul targului, frate. Deci, Oprescule, am curatat o intrare de strada, cred ca chiar am ajutat la mentinerea bunelor relatii diplomatice ale Romaniei (fiind o strada cu ambasada) si am si strans zapada frumos gramada, nu am imprastiat-o direct pe Magheru (puteam sa fiu “profesionist” ca angajatii de la Rebu si sa o imprastii peste tot pe unde nu aveam eu nevoie). In concluzie, Oprescule, cu cat se plateste metrul cub de zapada lopatata? Ca altfel fac si eu greva. Si vreau plata dubla, ca era Duminica, da?

Pentru ca imi era dor de niste peripetii, duminica am luat-o din loc din Bucuresti spre Timisoara, din paacate cu treaba si nu de placere. Si daca tot am facut un drum asa lung, am zis sa mergem pe o ruta frumoasa, macar sa avem ce vedea. Asa ca am mers pe la Pitesti, apoin inspre Valea Oltului si apoi la stanga catre Horezu – Obarsia Lotrului – Petrosani. Drumul a fost cum a fost pana la Obarsia Lotrului. De acolo spre Petrosani, vedeti in filmuletu de mai jos cum a fost. Scuzati calitatea “beznoasa” a filmului si glumele de “autobaza” facute de protagonisti, adica Je si cu Traian.

Am observat o chestie la romani. Nu le plac de nici o culoare masurile si dispozitivele de siguranta. “centura de siguranta?! Pai ma jeneaza ….” WTF?! Da’ cand zbori prin parbriz sau te dai cu capul de bord nu te jeneaza, nu?

Si nu e valabil numai la masini. Am fost in ateliere, pe santier sau in diverse laboratoare si am vazut aceeasi atitudine. De ce sa port manusi, de ce sa port casca sau ham de siguranta? Numai fraierii patesc ceva, aia care nu sunt mesereasi. Eu sunt un dibaci, nu am nevoie de asa ceva. Alea sunt pentru fraieri. Numai ca “mesereasii” nu se gandesc la faptul ca niste unii, de obicei mult mai destepti decat ei, si-au batut capul si au inventat sau adaptat toate chestiile de siguranta. oricum, In top raman soferii romanashi care nu isi pun centura pentru ca “mor cu centura de gat”. Probabil si merita, ca nu se mai inmultesc …

Cam asta e si cazul “mesereasilor” din pozele de mai jos, care presteaza in spatele blocului la mine.

Aia de aveţi maşina, mai ales în Bucureşti, cam ştiţi cum merge treaba cu asiguratorii şi cu service-urile auto. Bietul fraier lovit de necaz şi de alt conducator auto cu covrigul în mână, este prins la mijloc între doua rânduri de rechini care îl hărţuiesc din doua părţi. Asiguratorul care vrea sa plătească puţin sau deloc şi service-ul, care vrea cât mai mulţi bani. Că aşa e la noi, în loc să mulţumeşti clientul, incerci să îl jupoi că cine ştie când îţi mai calcă în prăvălie … dacă îţi mai calcă.

„Service-urile auto se confrunta cu abuzurile companiilor de asigurari, care afecteaza industria pe profil.”

zice preşedintele Asociaţiei Societăţilor de Service Auto Independente (ASSAI), Ion Vasile. Partea suculentă vine aici:

Referitor la abuzurile firmelor de asigurare, Ion Vasile a vorbit despre compania Allianz-Tiriac, care furnizeaza piesele de schimb pentru repararea masinilor cu daune, service-urile fiind astfel dezavantajate, intrucat percep doar manopera.

Sursa
Cu alte cuvinte “băi gherţoilor, mai lăsaţi şi la noi ceva, ce dracu’, chiar ne puneţi să lucrăm cinstit?”. Adică problema lor e ca Allianz iţi dă pe factură cât sunt piesele şi atunci şoferul vede şi cat costă manopera exact (ore/ preţ), şi îl ia la pulă pe mecanic. “Cum bre, 2 ore sa dai jos masca din faţă? Da’ ce, era sudata? Şi 3 ore să pui alta noua la loc?”

Aseara, dupa o zi de munca istovitoare, am baut jumatate de sticla de vin. Si cum m-am chitrofonit nitel (mie nu-mi trebuie mult pana sa vorbesc limbi straine fara dictionar) am cazut in borcanul cu melancolie. De fapt, nu melancolie, ci starea aia apoasa, semi-depresiva. Si mi-am dat seama ca in ultima vreme am devenit un ingrat, un om care a uitat bunele maniere. Am uitat sa spun multumesc. Asa ca spun acum: multumesc vecinilor care imi arunca gunoaie pe masina, multumesc celor trei cioroi care in fiecare week end fac gratar la ghena din spatele blocului si asculta manele impreuna cu tot blocul, multumesc functionarei de la banca pentru ca imi da voie sa depun banii mei in cont, multumesc colegilor participanti la trafic de cate ori imi fac onoarea sa-mi taie fata, multumesc lui tanti de la magazin care incearca sa imi vanda un iaurt desigilat si ma asigura ca n-a umblat nimeni la el. Mai vreau sa multumesc baietilor de la service care ma pun sa platesc de trei ori pretul unei piese. Si mai spun multumesc alesilor tarii pentru ca mi-au dat voie sa ii votez si ca ma fura in fiecare una.
Probabil ca am mai uitat multi carora trebuie sa le multumesc pentru viata alerta, plina de neprevazut si mereu suprinzatoare pe care o traiesc. Le multumesc la toti pentru ca ce nu ma omoara ma face mai puternic