Cica asa dorm eu dupa un drum de sute de kilometri. Doar sound on.

Pentru ca imi era dor de niste peripetii, duminica am luat-o din loc din Bucuresti spre Timisoara, din paacate cu treaba si nu de placere. Si daca tot am facut un drum asa lung, am zis sa mergem pe o ruta frumoasa, macar sa avem ce vedea. Asa ca am mers pe la Pitesti, apoin inspre Valea Oltului si apoi la stanga catre Horezu – Obarsia Lotrului – Petrosani. Drumul a fost cum a fost pana la Obarsia Lotrului. De acolo spre Petrosani, vedeti in filmuletu de mai jos cum a fost. Scuzati calitatea “beznoasa” a filmului si glumele de “autobaza” facute de protagonisti, adica Je si cu Traian.

Tot mergand cu bolidul meu italienesc , am ajuns la concluzia ca cel mai bun limitator de viteza nu e amenda sau limitarea electronica (aka capastru). Nu frate, cel mai bun limitator pentru amarastenii din asa-zisa clasa medie (adica aia care traiesc de la o luna la alta cu mai mult succes) este consumul de benzina.
Exemplu: bolidul meu italienesc are un consum mai mult decat decent daca nu sar calul. Calul fiind undeva la 110 – 120 km/h, cu indulgenta pana la 130 km/h (adica taman cat e limita pe autostrada). Daca sar la 140 – 160 km/h (mai mult nu ma tin ochelarii), italiana suge benzina ca la balamuc. Si uite asa merg eu cumintel sub limita de viteza, pentru ca un plin de benzina ar trebui sa imi ajunga de la Bucuresti la Bacau si aproape retur (adica as ajunge inapoi pe la Voluntari pe rezerva ), pentru ca autonomia este de cca 600 km/ plin la viteza de drum recomandata de constructor.