Pe vremuri, când comuniştii domneau peste români, era obiceiul ca periodic tot boborul să iasă la vot şi să îl aleagă cu majoritate de voturi pe Nea Nicu Plumbuitu’. Probabil era singurul care avea tupeul să se înscrie în “cursa electorală”. Apoi, a venit Revoluţia, ne-a izbăvit de comunişti şi ne-a procopsit cu Iliescu. Adică aceeaşi Mărie cu aproximativ altă pălărie.  Ce au în comun cele două situaţii? Votul.  Şi înainte şi acum, românii votau. Problema e că în ambele cazuri ieşea cine trebuie. E, cam acelaşi principiu l-a aplicat şi tanti Roberţica când au votat legea pensiilor in Parlament. Pe principiul “nu contează ce votaţi voi, important e ce vrem noi”, probabil că tartorul machitor i-a dat un telefon Roberţicăi şi i-a spus “făi Roberţico, vezi că io am nevoie  să iasă treaba aşa”. “Păi şefu’, da’ ăştia votează altfel”. “Fata căpitanului, nu contează cum votează ei, contează cum numeri tu.” Şi a numărat Roberţica până nu a mai putut ca să îi iasă stamba la cot.

Şi când i-a sărit lumea în cap că fură din brânza statului, aia mică a început să urle “tati, tati, copiii mă bate”, de a venit machitorul şef cu o falcă în cer şi una în pământ la groapa de nisip unde se jucau copchiii şi le-a tras un perdaf, amintindu-le că treaba e groasă şi că toată lumea trebuie să înţeleagă că nu sunt jucării suficiente pentru toţi şi că soluţia pentru ăia fără jucării e să se joace mai puţin. Evident, nu sunt incluşi aici copiii de la grădiniţa portocalie, pentru care se aplică alte reguli.

Revenind la lucruri serioase, am eu un posibil răspuns la întrebarea lui Moshe. Anastase va intra la pârnaie când românii vor învăţa că politicienii trebuie să se teamă de popor şi nu invers. Când românii vor învăţa că dacă vor ceva trebuie să bată cu pumnul în masă, nu să danseze pinguinul şi hora proştilor şi că nu strică din când în când să-i ia pe politicieni de guler, la propriu, atunci va intra şi Anastase la pârnaie. Până atunci, nu ne rămâne decât să dansăm pinguinul de foame.

Sursa foto

Desi romanii din aproape 1500 de localitati ar fi trebuit sa mearga ieri la vot, televiziunile au luat pulsul Bucurestiului si catorva catune mai descreierate, fapt care confirma ca miza, importanta si spiritul puternic civic, ne freaca functie de propriul interes, in cazul lor, perfect justificat, se cheama audienta.

Pentru ca de campanie am scapat, pentru ca aproape avem primar la Capitala, putem vorbi astazi cine a votat, cine s-a votat si, cu voia dumneavoastra, ultimii pe lista, cine ar fi vrut sa se cheme marele sprijinitor dar din pacate n-au putut.

Cu primii, adica noi, marea majoritate au preferat sa stea acasa ori sa respire aer curat la iarba verde si sa lase boalilor miza – spirit si obligatie cetateneasca, convinsi fiind ei, ca si cu si fara votul lor, candidatii se vor descurca intrucat sunt baieti mari. Ieri, altii certati ca nu s-au deranjat acum doua saptamani, la primul tur, si-au calcat pe suflet si s-au exprimat pentru a-i face pe Oprescu sau pe Blaga taticul banilor Capitalei timp de patru ani. Fireste ca sentimentul de lehamite cu care au iesit din casa, s-a tinut scai de bietii alegatori pana la intoarcerea la domiciliul din buletin si printre ei se numara si subsemnatul.

Cine s-a vrut sa se cheme candidat si cu voia dumneavoastra, primar taticu, in Bucuresti, sunt doua personaje de esalon 2, unul impins in lupta de partid, altul si el impins de o parte din partid; unul dispus sa se atarne pe toti parii urbei, celalalt dansand corect pe melodia jalnica a saraciei; unul cu cica sprijin de la partid, altul cu sprijin de la mase… mase largi. Amandoi insa dornici sa ne atraga atentia si n-au reusit desi s-au denumit sarpe, buldog ori, boalilor, alte animale condamnate sa circule in haina de yes man a lui Blaga sau halatul neatins de pacient al lui Oprescu. Amandoi candidatii de la Bucuresti au vrut sa se arate cu averi decente, amandoi insa au ratat, amandoi au vrut sa se lanseze in proiecte, pe amandoi insa Bucurestiul nu i-a crezut, amandoi s-au concentrat sa dea la spate carierele si caracterul lor ca sunt decenti, cu totii, locuitorii capitalei au stiut ca cei doi s-au desavarsit puternic agatati de nadragii politichiei, cu alte cuvinte onor candidatii, au esuat si aici lamentabil.

Oricum s-ar numi castigatorul luptei cu miza uriasa dar fara alegatori, este un perdant. Un perdant pentru ca bucurestenii nu s-au interesat de campanie, alegeri si candidati si… nu e vina noastra.

De cand am remarcat semetiile finaliste in Bucuresti, ne-am prins ca in fapt Iliescu si Basescu sunt cei ce se infrunta de fapt, atat Oprescu dar mai ales Blaga fiind puternic sustinuti de cei doi grei ai politicii. Ce n-au inteles greii, cica, este ca o alta generatie a deschis ochii. Generatia care trebuia sa voteze ieri, este generatia care nu-i permite lui Basescu jocul indecent si este o generatie incapabila sa mai asimileze shushele lui Ion Iliescu, este generatia interesata de cariera, acasa si cei apropiati – Credea cineva ca pe acestia, generatia care trebuia sa-i voteze pe Oprescu si Blaga, credea cineva ca va asculta de indemnul lui Basescu? Credea cineva ca generatia de care noi vorbim, se sensibilizeaza prin mesaje indirecte si minciunele tip Ion Iliescu??

S-au inselat dragii mei, aceia care au crezut, si-I pun in fruntea listei pe fostul si actualul presedinte, s-au inselat amarnic. Acesta este de fapt motivul pentru care Traian Basescu nu va mai fi presedinte iar Ion Iliescu nu va mai putea sa acceada in fruntea PSD. Si daca pana la aceasta vreme nu stim exact cine a castigat, stim cu certitudine cum se cheama marii perdanti; ei sunt Ion Iliescu si Traian Basescu.

Asa, poate, vom reusi “sa traiti bine” – deci mai avem o sansa…

Al dumneavoastra, Dan Dima