Mă uitam astăzi pe Discovery şi în pauza de reclame am văzut un clip de promovare turistică a Bulgariei. Bulgaria – Magic lives here! e sloganul lor şi, faţă de Carpathian gardens al nostru, nu îmi dau seama dacă sună mai bine, mai rău sau la fel. Am intrat pe Youtube şi l-am găsit la primul link, clipul oficial. Apoi, am zis hai să îl văd şi pe al nostru. Ciudat, am găsit vreo 5-6 clipuri … De fapt, nu ştiu dacă e aşa ciudat, fiind vorba de noi. Printre primele rezultate era inclusiv o parodie. Dar trecem peste asta, e în natura noastră să facem mişto de noi, mai ales când nu e cazul.

Read more »

Mă, voi v-aţi întrebat vreodata de ce ţara asta e nebună după birocraţie? V-aţi întrebat din ce cauză există zeci de mii de funcţionari, formulare, tipizate, proceduri, reguli şi regulamente pentru fiecare ac pe care îl mută un funcţionar de colo-colo? Tot lovindu-mă de diverse mizerii din partea statului, a birocraţiei şi a funcţionarilor, am stat să mă gândesc puţin cui serveşte mai exact toată prostia asta. Qui prodest? Este clar că nu serveşte cetăţeanului român, omul de rând care mai mult pierde timp şi sănătate din întâlnirea cu asemenea calvar. Apoi, nu serveşte nici statului, care pierde timp şi bani şi nici treaba nu şi-o face eficient. Să fie funcţionarul de la ghişeu? Judecând după numărul mare de cetăţeni care îl înjură în fiecare zi şi văzând ce înseamnă să ai de a face zilnic cu sute de oameni la un ghişeu, aş zice că nici lui nu îi foloseşte prea mult. Atunci, cui foloseşte?!

Din păcate, lor, funcţionarilor şi şefilor lor le foloseşte. În orice instituţie a statului domneşte un nepotism crud şi fără de care probabil că cei de sus nici nu concep funcţionarea sistemului. Orice şef, şefuleţ şi şefuţ (:D) angajat de statul român are grijă să îşi “bage în servici” cât mai multe rude, neamuri şi prieteni, iar cel mai la îndemână exemplu este boculeanul nostru, care şi-a adus nepoata tocmai de la Cluj la Bucureşti şi care şi-a făcut şoferul consilier, “că făcuse omul o facultate şi era păcat”. Problema e că nu toate neamurile noastre şi nu toţi prietenii noştri sunt calificaţi să lucreze în postul în care ajung prin nepotism. Şi de aici rezultă incompetenţa care domneşte prin instituţiile statului. Problema e că nu iţi poţi da vărul sau fratele afară din servici, nu? Başca faptul că nici tu, ca şef, nu eşti atât de bine pregătit profesional încât să rişti să faci vâlvă la serviciul unde şi tu ai fost numit tot pe ochi frumoşi. Habarnismul şi nepotismul domnesc la noi, de sus şi până jos. Numai dacă vă uitaţi puţin prin CV-urile celor care fac legile în ţara asta veţi vedea că mulţi nu au nici în clin nici în mânecă cu ce trebuie ei să voteze. Şi în cazul ăsta inventezi nişte proceduri birocratice atât de stufoase, complicate şi inutile încât reuşesc să ascundă incompetenţa funcţionarilor. Pentru că dacă vă duceţi, spre exemplu, la trei Administraţii Financiare diferite (exemplu aleatoriu) este foarte posibil să primiţi trei interpretări ale aceleaşi legi.

Recapitulând, avem: nepotism -> incompetenţă – > birocraţie.

Sursa foto

Primele 45 de companii controlate de statul român au avut anul trecut afaceri de circa 10 miliarde de euro, dar cei peste 200.000 de angajaţi din acestea, deşi au salarii duble faţă de sectorul privat, au adus statului o pierdere 70 de milioane de euro. (Ziarul Financiar)

Drăguţ, nu? Avem un stat condus de incompetenţi, care ne cocoşează cu taxe şi impozite, urlând că nu mai are bani, dar în acelaşi timp, acelaşi stat are o căruţă de companii care ar putea genera enorm de mulţi bani. De ce se intâmplă aşa? Pentru că acele companii ori sunt total ineficiente, anacronice sau pur şi simplu inutile ori sunt bune (unele au monopol, gen Electrica SA) dar managerii sunt numiţi politic iar scopul lor este să producă bani pentru ei şi pentru partid, în nici un caz să facă profit. Un director de asemenea companie dă şpagă unde trebuie ca să fie numit în funcţie, după care omul trebuie să îşi recupereze “investiţia” şi mai trebuie să şi “servească” firmele de partid care căpuşează respectiva companie de stat. În plus, mai are şi grija de a ţine angajaţii fericiţi şi cu gândul departe de grevă (vorbim de peste 200.000 de angajaţi). Şi uite aşa, românul de rând ajunge să plătească pentru furăciuni, pentru companii ineficiente, ţinute în viaţă doar ca să plătească nişte salarii şi, bineînţeles, pentru gipanele şi vilele a tot felul de directori şi directoraşi zămisliţi de listele de partid. Pentru că altfel nu îmi explic cum dracu’ ai monopol pe un segment şi nu eşti în stare să faci profit. Sau măcar să ieşi pe zero, Tanda pe Manda, dar să nu generezi pierderi.

La mine la birou, dimineata pe la 5.30 (toate discutiile interesante de la mine de la birou au loc intre 5 si 6 dimineata), sarisem toti pe un coleg de-al meu, mare nationalist. Adica om mandru ca e roman, cunoasteti tipul. Si noi il luaseram la betze ca votase cu PD-L la alegeri deoarece Basescu a fost singurul presedinte care a facut ceva in tara asta, adica a luptat efectiv impotriva coruptiei. Dincolo de mistoul pe care si l-a luat de la noi, stateam si ma gandeam ca felul in care a rationat el cand a votat este de fapt caracteristic majoritatii romanilor. Adica voteaza sub impulsul de moment si pe principiul “sa-i bage la puscarie pe corupti”. In mod normal, ar trebui sa-l voteze pe ala care promite sa le serveasca cel mai bine interesele. Adica eu vreau ca alesul pe care il votez eu sa-mi reprezinte interesele mele, nu “sa bage coruptii la puscarie”. Coruptii dupa gratii nu tin de foame sau de frig.
Stateam si ma gandeam cati dintre cei care au votat au rationat pe principiul asta si cati dintre ei eu mers pe panta asta a “razbunarii”. Stateam si ma gandeam cat va mai dura pana lumea va intelege ca ala care vine la putere trebuie sa aibe grija ca fletzul care l-a votat sa traiasca un pic mai bine decat inainte. Dar nu, la noi e mai simpla treaba: poti sa crapi de foame sau de frig, important e ca alesul tau sa fie pe cat posibil ca tine si eventual sa-i bage la puscarie pe corupti. Problema e ca de la revolutie incoace eu nu am vazut nici un corupt dupa gratii. Ii vad in Parlament sau facand afaceri de miliarde de euroi, dar in nici un caz la puscarie. Si oamenii nu pricep chestia asta, ei vor corupti la puscarie, chiar daca aia care promit asa ceva sunt niste habarnisti care nu au ce cauta in fruntea unei tari. Nu conteaza ca ministerele sunt pline de incompetenti lenesi, tre’ sa se faca dreptate, ca aia ne tine de foame. Niste unii plini de bani care oricum ies dupa un an si isi vad de viata de huzur tre sa intre la parnaie ca sa fie amarasteanul fericit. Si amarasteanul votant e la fel de parlit ca si inainte dar cu inima impacata ca “s-a facut dreptate”.
Nu spun ca trebuie sa fie lasati in pace aia care fura, dar nici sa te faci ca guvernezi o tara numai cu scopul asta, de a prinde hotii. Fa intai tara sa mearga bine, sa prospere, si apoi o sa ai tot timpul din lume sa-i prinzi si pe hoti. Ordinea prioritatilor ….