Dacă lumea se plânge că în ţara asta nimic nu mai merge, să ştiţi că lucrurile nu stau chiar aşa, iar povestea de mai jos dovedeşte acest lucru.

Mergeam dimineaţă pe la Unirii când sunt acostată de cineva care-mi întinde un pliant. Îl iau din politeţe şi respect pentru omul care statea în soare, şi mă îndrept către primul coş de gunoi. Dar să vedeţi că n-am scăpat aşa simplu. Domnişoara-mi zice că sunt draguţă(ha, m-a lovit!) şi că reprezintă o agenţie de casting şi dacă n-aş vrea să pozez pentru diverse cataloage.

Suna prea tentant ca să nu-mi bag un pic nasul în afacere, aşa ca am urmat-o în blocul de pe B-dul Unirii, unde-şi avea agenţia sediul.

Forfotă mare, oameni care intra şi ies, câţiva „fotografi”. Mă plasează într-o sală unde mai stă o doamnă cu fiică’sa, de 70 de kg, ca doar toată lumea vrea să devină vedetă. În câteva minute vine o domnişoară care începe să spună o „poezie” foate tentantă. Şedinţe foto lunare plătite cu 70-150 de euro pe care, apropo, le numesc evenimente. Pe lângă acestea, agenţia asigura transportul în ziua când avea loc şedinţa foto, machiaj gratuit, iar hainele pe care le promovai sau produsele cosmetice rămâneau „modelului”. Şi aici începe şi partea interesantă. Ca să semnezi contractul trebuie să plăteşti 50 lei – cică asta ar fi o garanţie pentru faptul că te prezinţi la şedinţa foto atunci când eşti sunat.

La care eu: şi cine-mi oferă vreo garanţie că voi fi sunată lunar şi chemată la o şedinţă foto, care să fie şi plătită?

Domnişoara s-a cam pierdut cu firea, şi-mi zice că se oferă bon fiscal.

Bun, şi asta nu e o garanţie, insist eu şi o rog să-mi arate câteva cataloage pe care le-a realizat agenţia lor. Interlocutoarea mea se pierde cu firea şi-mi zice că nu are unul la îndemână şi că ar trebui să caute. Doar avem timp, nu ma grabesc, insist.

Se ridică şi revine cu un album şi câteva dosare murdare, în care se aflau cateva folii cu niste poze, care numai poze de catalog nu erau.

Văzând produsele profesioniste ale agenţiei, insist să mi se aducă cataloage, ca doar ziceau că lucrează cu brand-uri de renume. Văzând că nu reuşeşte să se descurce cu mine, îl roagă pe un coleg să se apropie şi să-i spun doleanţa. Încurcat şi acesta, zice că va căuta la secretară, însă spunându-mi că sunt în biroul şefei, iar aceasta nu poate fi deranjată fiindcă-i ocupată, foarte ocupată. Între timp, în sală mai intraseră 3 persoane care fuseseră recrutate după acelaşi sistem.  Într-un colţ, modelul de 70 de kg poza în privirile încântate ale mamei care se gândea că a prins norocul de picioare.

M-am ridicat, le-am multumit pentru timpul acordat şi le-am urat la cât mai mulţi fraieri.

Şi dacă stai să te gândeşti, într-o zi pe la Unirii trec mii de oameni, dintre care câteva zeci sunt racolaţi de agenţii First Face Models, şi nu puţini sunt cei care scot banii din buzunar fără a se gândi măcar la faptul că sunt cam puţine produse care se vor promovate în ţara asta şi prea mulţi oameni care aşteaptă să fie sunaţi într-o lună pentru a face pe modelul pentru acestea.

by Victoria

Sursa foto