Micul comerciant român faţă cu clientul

În zona unde locuiam la un moment dat era un mic aprozar, înjghebat probabil din resturile unui spaţiu comercial mai mare care a fost împărţit în unităţi mai mici. N-am văzut niciodată aprozărelul ăla gemând de clienţi, şi nici de marfă prea multă, fie vorba între noi. Şi încă un amănunt: nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată pe tanti vânzătoarea (care era şi patroana) zâmbind sau fiind amabilă cu clienţii. De obicei, magazinul functiona pe principiul autoservire – te duceai, îţi alegeai din raft ce îţi trebuia şi plăteai “patroanei”.

Într-o zi, intru să-mi cumpăr nu ştiu ce mărunţiş şi-o văd privind duşmănoasă Continue reading

Share on Facebook