Ma uitam azi prin presă şi ce-mi văd ochii. Brokerul meu de asigurări şi-a tras parteneriat cu Carrefour. E de bine, ajunge în liga mare. Stau şi mă gândesc acum că un broker e ca un soi de avocat care reprezintă clientul în faţa firmei de asigurări. Ştiti cu toţii de veşnicele probleme la firma de asigurare, că nu ai citit contractul cum trebuie, ca nu te-ai uitat la scrisul mărunt de pe poliţă, că îţi întârzie plata aiurea etc. Uite, eu nu am asemenea probleme de când sunt client la OttoBroker. Mă sună înainte să îmi expire RCA-ul la maşină, să nu mă trezesc fără asigurare la Cuca Măcăii, faţă în faţă cu Garcea. Când mi-am făcut Casco mi-a explicat ca la proşti ce riscuri acoperă fiecare firmă de asigurări şi in ce condiţii (apropos, ştiaţi că la unele firme  poliţa Casco nu acoperă maşina vandalizată în mişcări şi revolte de stradă?). Avantajul meu este că nu mă duc la firma de asigurări ca prostul neştiutor. Aia sunt chitiţi să nu îmi dea nici un ban (aşa fac toţi asiguratorii), dar dacă ştiu ce drepturi am sau dacă sunt însoţit de unul “de-al casei”, se schimbă treaba.  Şi chestia mişto este că toate astea nu mă costă nimic în plus faţă de situaţia în care m-aş fi dus eu la firma de asigurări. Şi dacă eşti firmă şi ai broker de asigurări, treaba e şi mai mişto. Spui ce vrei să îţi asiguri şi se ocupă ei de toată hârţogăraia şi de toate detaliile. Ca amănunt, în ţările mai civilizate mai bine de jumate din vânzările de poliţe de asigurare sunt făcute de brokeri. Asta pentru că oamenii mai isteţi au priceput că timpul lor e valoros şi că nu trebuie să se priceapă la orice lucru.

Dar ziceam de parteneriatul cu Carrefour – acum te duci la magazin, îţi cumperi ce ai nevoie şi iţi faci şi o asigurare, la maşină sau la casă sau la ce ai nevoie.