Aşa cum ne-am obişnuit de 20 de ani încoace, la fiecare tură de alegeri, puliticienii la putere încep să “lupte cu corupţia” şi să acuze în dreapta şi în stânga ba de spălare de bani, ba de subminarea economiei naţionale, ba că nu ai bască (depinde de inspiraţia procurorului care regizează fiecare scenetă în parte). Faza drăguţă este că nimeni nu ajunge la puşcărie după astfel de poveşti. Astăzi e rândul lui nea Hrebe să joace pe sârmă, că prinde bine un şut excelent executat la gioalele PSD-ului şi ale Opoziţiei.

Dar care este scopul acestui circ? Read more »

De la V citire: “Popoarele nu ar trebui să se teamă de guvernele lor. Guvernele ar trebui să se teamă de popoarele lor.”

Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită – Nicolae Iorga

Ştiam eu că preşedintele se dedă la multe pentru un vot în plus, dar să “atentezi” la copii de câţiva anişori şi să îi corupi la asemenea vârste fragede pentru a se amesteca în politica mocirloasă… asta nu se face, dom’le.

Fără alte introduceri… preşedintele, acum cu 50% mai ieftin ) Read more »

Scrisoare către Dumnezeu: “Dragă Dumnezeu. Anul ăsta mi i-ai luat pe dansatorul meu preferat Michael Jackson, actorul preferat Patrick Swayze şi actriţa mea preferata Farah Fawcett. Îţi reamintesc că politicienii mei favoriţi sunt Trăienel, Lenny Woodrea şi Dung Beetle. Toate cele bune, Doamne”

Democratia e un mecanism ce are grija sa nu fim guvernati mai bine decît meritam. (G. B. Shaw)

După ‘89 ne-am trezit cu libertatea şi cu democraţia în braţe, exact aşa cum un copil se trezeşte cu o jucărie prea complicată pentru el. Atunci nu am ştiut ce să facem cu ele, aşa cum nici acum nu ştim, 20 de ani mai târziu. Astea sunt faptele. De ce s-a întâmplat aşa? Sincer, nu aş băga mâna în foc că e doar vina celor 50 de ani comunism. Cred că e mai mult plăcerea noastră de a lăsa pe alţii să decidă pentru noi, cred că e frica de responsabilitatea propriilor decizii. Aşa că ne-a fost mai uşor să lăsăm câţiva indivizi să decidă pentru noi şi ne este mai la îndemână să dăm vina pe unul şi pe altul decât să admitem că toţi suntem de vină pentru haznaua în care ne scăldăm acum. Băsescu e de vină. Ba nu, Iliescu. Greşit, politicienii sunt de vină, pentru că ne fură. E adevărat, ne fură, dar o fac pur şi simplu pentru că noi îi lăsăm să ne fure. Şi asta nu ne-a deranjat până în momentul în care politicienii au început să bage mâna direct in buzunarul propriu şi personal. Nu ne-a deranjat atunci când industria noastră a fost privatizată doar de cine trebuie, nu ne-a deranjat atunci când statul făcea (şi încă face) contracte doar cu cine trebuie. Am stat fiecare în cutiuţa lui, nesimţitori si fericiţi că putem bea o bere şi putem înjura pe cine vrem, fericiţi să râdem la televizor de tot felul de mizerii, fericiţi că putem să ne scriem inutilităţile aiurea pe net. Şi în timp ce noi eram fericiţi, alţii ne furau şi se îmbogăţeau. Şi încă o mai fac.

Nici măcar acum nu ne punem problema “ce merge prost”. Mă uitam la cei care au ieşit în stradă de curând, care au umplut Piaţa Victoriei “în cea mai mare manifestaţie din ultimii  ani”. Nu erau cei cărora le place să îşi decidă singuri soarta. Cei de acolo ar fi trebuit întâi să protesteze că lucrează într-un sistem idiot, inutil şi mare consumator de bani şi de timp. Dar aşa, ei nu doreau decât pe cineva care să decidă în locul lor şi atat. Nu au cerut măsuri pentru ieşirea din rahat, nu au cerut eficientizarea sistemului, nu au cerut pedepsirea politicienilor care au furat (asta e cam imposibil de făcut, că ar trebui să îi băgăm pe toti la puşcărie). Tot ce au cerut ei a fost demisia lui Boc (nu că Boc ar fi vreun geniu sau că ar avea ce cauta prin Guvern).

Aşa că până nu vom învăţa că şi noi, fiecare individ în parte, avem câte un rol oarecare în modul în care este condusă ţara asta, până nu vom învăţa să cerem politicienilor să îşi facă treaba, ei vor fura în continuare iar noi vom protesta în continuare, evident inutil. Presă, societate civilă, bloguri şi cine mai vreţi voi pot să strige şi să acuze până nu mai pot, că nu se va schimba nimic dacă noi, aia care dăm cu ştampila şi care plătim taxe şi impozite, nu ştim să ne apărăm drepturile.

Sursa foto

Unul dintre cele mai bune bancuri politice pe care le-am auzit:

Copilul îl întreaba pe tatal lui, ce înseamna politica? Tatal îl pune pe genunchi si începe sa-i explice aratând exemple:
- Fii atent copilas, eu aduc banu în casa, deci eu sunt CAPITALISMUL. Mama are grija de bani, deci ea este GUVERNUL. Bunicul tau are grija ca totul sa fie în regula, deci el este SINDICATUL. Babysitterul nostru este CLASA MUNCITOARE si cu totii muncim ca tu, POPORUL sa te simti bine si sa nu-ti lipseasca nimic. Iar Fratiorul tau de câteva luni este VIITORUL nostru comun.
Copilasul retine tot ce a auzit si merge la culcare. În timpul noptii se trezeste ca fratiorul lui a facut caca în scutec si plânge. Se ridica si vrea sa-i zica mamei ce se întîmpla, dar asta doarme atît de adînc ca nu reuseste s-o trezeasca. Intra sa-i spuna babysitterului dar tatal lui tocmai se hîrjonea cu ea în pat în timp ce bunicul lui tragea cu ochiul prin fereastra. Nimeni nu-l observa, asa ca merge înapoi în pat.  Ziua urmatoare tatal lui întreaba daca poate sa spuna cu propriile cuvinte ce înseamna politica. Copilasul îsi aminteste de cele vazute noaptea si raspunde:
- Politica este cînd CAPITALISMUL profita de CLASA MUNCITOARE în timp ce SINDICATUL priveste neputincios. GUVERNUL doarme, nimeni nu baga în seama POPORUL, iar VIITORUL nostru este în cacat.

Cum spuneam si aici, am facut un pic de plimbare gen Bucuresti – Timisoara si retur pe la Hunedoara. Nu va plictisesc prea tare cu povesti de pe drum ci va arat cateva poze.

E frumos la Obarsia Lotrului.

Timisorenii au haz cu semafoarele lor.

Castelul Corvinilor este foarte frumos, chiar si in renovare.

O “ghida” draguta ne-a lasat chiar sa urcam intr-un turn, inchis cica pentru public. Panorama merita efortul.

Doua poze pentru nostalgicii Epocii de Haur.

In Defileul Jiului se face politica, la greu.

O combinatie cel putin periculoasa.

Tin minte ca imediat dupa revolutie toata lumea facea politica. Unde se intalneau doi guralivi la un spritz, se lasa cu politica. Si daca erau mai multi si spritzul se intindea, pana dimineata se punea si de un partid, cu platforma-program, cu presedinte, cu tot ce trebuie. Chiar si noi, copiii, mai crescuseram un pic,  am pus de o platforma-program pentru tatii nostri, dar care a murit in fasa la prevederea ca bautul era strict interzis intre membrii partidului. Am fost trimisi la culcare … dar asta e o alta poveste.
La 20 de ani dupa Revolutie, ma uit in jurul meu si vad un dezinteres total pentru politica la aproape toata lumea. Pe principiul “sa fie la ei acolo”, toti ne vedem de patratica noastra si nu ne mai pasa ce se intampla cu aia de i-am votat si care ne conduc. De ce atitudinea asta? In parte din nestiinta, in parte din lehamite, in parte din lene si motivele ar putea continua.
De ce nestiinta? Pentru ca foarte multi dintre noi nu pricepem si nici nu avem educatia necesara sa pricepem ce se intampla in politica. Aia mai batrani, care au prins si epoca plumbuitului, au un singur model de comparatie, model care nu mai are nici o legatura cu ce se intampla in ziua de azi. Sunt acei oameni care inca viseaza case si slujbe de la stat, acei oameni care inca nu s-au obisnuit sa gandeasca pentru ei. Cei mai tineri, care nu au servit din “binefacerile” comunismului, sunt dezinteresati pentru ca la scoala nu au invatat nici cele mai minime notiuni despre politica, guvernamant si despre ce este un politician.
Lehamitea se manifesta la cei care au fost interesati la un moment dat de politica. A fost entuziasmul ala de dupa revolutie, sa punem mana, sa facem, sa o luam pe un nou drum, sa … sa. O parte dintre astia au ramas in politica si astazi, o alta parte n-au putut digera stilul securisto-mafiot in care se face politica in RO dupa Revolutie. Si atunci i-a apucat lehamitea si sila. Si-au bagat picioarele si s-au intors la patratica lor, pe care au incercat sa o faca mai buna si mai mare. Problema e ca nu le-a picat fisa ca in societate lucrurile nu sunt separate: economia depinde de politica, educatia de economie, justitia de educatie samd.
O a treia categorie sunt lenesii. Lenesi pur si simplu, carora le e sila sa iasa din casa sa se duca la vot, le e sila sa faca 3 pasi in plus in drumul lor sa-si cumpere un ziar, le e sila sa se uite la stiri mai atent sa vada si ei ce se intampla. De obicei, astia sunt si cei care stau la bere si injura societatea ca nu face nimic sa-i opreasca pe politicieni din furat
Problema mea nu este ca nu ne pricepem toti la politica. Asa ceva nici nu este de dorit si nici nu ne trebuie. Dar de un minim de educatie in sensul asta avem nevoie. Niste ore de educatie civica, sa-i spunem, unde sa invete copiii care sunt principalele functii in stat si ce rol au ele, de ce e bine sa iei atitudine atunci cand nu iti convine ceva la cel ales, de ce bine sa te duci la vot si de ce e bine sa te informezi, macar la modul general, despre ce legi mai fac alesii nostri.
Pentru ca degeaba stii teorema lui Pitagora daca nu stii cum sa iti aperi drepturile in societate …

“Traian Băsescu le-a cerut liderilor PDL să schimbe garnitura de conducere şi să deschidă uşile partidului către tineri.” – Sursa
Declaratia aceasta a lui Traian Basescu mi-a starnit rasul. De ceva ani incoace prin politikia noastra circula o duma cum ca trebuie bagati tinerii in politica. Perfect corect, zic eu. Tineri scoliti, cu chef de munca, necorupti si integri moral – probabil la asta se refera toata lumea cand spune “bagati tinerii in functii de conducere”.
Eu am vazut drumul in politica al catorva astfel de tineri. Si in final, ajung la fel de corupti ca si cei batrani. Singura diferenta e ca astia tineri sunt mai cititi, mai adaptati la modernitate si gasesc mai multe mijloace de a incalca legea. Dar nici unul nu si-a dedicat cariera pentru a schimba ceva.

Ca o paranteza, chiar am avut odata o astfel de discutie cu cineva care ar fi putut face o diferenta. Si acea persoana m-a intrebat inapoi: pentru ce sa imi dedic intreaga mea viata? Sa lupt sa schimb mentalitatea unui popor de prosti, de betivi si de lenesi? Nu, merci.

Revenind la cerinta lui Traian Basescu: un tanar intra in politica sub obladuirea unuia batran. Tanarul sta, lucreaza pentru batran, invata de la el, isi face niste afaceri cu sprijinul celui batran. La un moment, e timpul ca cel tanar sa fie “pe picioarele lui” in politica. Si atunci, cel batran ii face intrarea in adevarata politica, cea cu alegeri, cu electorat, cu promovare in partid si cu multi bani invartiti in asa ceva. Tanarul ajunge sa aiba o functie in partid, si din functia aia poate candida (daca are suficienti bani de cotizat la partid) la o functie in Parlament, in Guvern sau mai stiu eu unde in aparatul de stat. Bineinteles, functia este aducatoare de bani, de spagi si de coruptie, pentru ca tanarul are de platit datorii si are de recuperat banii pe care i-a investit in cariera sa politica. In final, tanarul ajunge la fel de corupt si de indiferent fata de electorat ca si cei care l-au propulsat in functia sau pozitia sa politica. De aia rad la declaratia lui Traian Basescu: shimbam hoti batrani cu unii tineri?! Adica schimbam sangele hotiei si atata tot.