Scrisoare către Dumnezeu: “Dragă Dumnezeu. Anul ăsta mi i-ai luat pe dansatorul meu preferat Michael Jackson, actorul preferat Patrick Swayze şi actriţa mea preferata Farah Fawcett. Îţi reamintesc că politicienii mei favoriţi sunt Trăienel, Lenny Woodrea şi Dung Beetle. Toate cele bune, Doamne”
Tagged: politica
Democratia e un mecanism ce are grija sa nu fim guvernati mai bine decît meritam. (G. B. Shaw)
După ‘89 ne-am trezit cu libertatea şi cu democraţia în braţe, exact aşa cum un copil se trezeşte cu o jucărie prea complicată pentru el. Atunci nu am ştiut ce să facem cu ele, aşa cum nici acum nu ştim, 20 de ani mai târziu. Astea sunt faptele. De ce s-a întâmplat aşa? Sincer, nu aş băga mâna în foc că e doar vina celor 50 de ani comunism. Cred că e mai mult plăcerea noastră de a lăsa pe alţii să decidă pentru noi, cred că e frica de responsabilitatea propriilor decizii. Aşa că ne-a fost mai uşor să lăsăm câţiva indivizi să decidă pentru noi şi ne este mai la îndemână să dăm vina pe unul şi pe altul decât să admitem că toţi suntem de vină pentru haznaua în care ne scăldăm acum. Băsescu e de vină. Ba nu, Iliescu. Greşit, politicienii sunt de vină, pentru că ne fură. E adevărat, ne fură, dar o fac pur şi simplu pentru că noi îi lăsăm să ne fure. Şi asta nu ne-a deranjat până în momentul în care politicienii au început să bage mâna direct in buzunarul propriu şi personal. Nu ne-a deranjat atunci când industria noastră a fost privatizată doar de cine trebuie, nu ne-a deranjat atunci când statul făcea (şi încă face) contracte doar cu cine trebuie. Am stat fiecare în cutiuţa lui, nesimţitori si fericiţi că putem bea o bere şi putem înjura pe cine vrem, fericiţi să râdem la televizor de tot felul de mizerii, fericiţi că putem să ne scriem inutilităţile aiurea pe net. Şi în timp ce noi eram fericiţi, alţii ne furau şi se îmbogăţeau. Şi încă o mai fac.
Nici măcar acum nu ne punem problema “ce merge prost”. Mă uitam la cei care au ieşit în stradă de curând, care au umplut Piaţa Victoriei “în cea mai mare manifestaţie din ultimii ani”. Nu erau cei cărora le place să îşi decidă singuri soarta. Cei de acolo ar fi trebuit întâi să protesteze că lucrează într-un sistem idiot, inutil şi mare consumator de bani şi de timp. Dar aşa, ei nu doreau decât pe cineva care să decidă în locul lor şi atat. Nu au cerut măsuri pentru ieşirea din rahat, nu au cerut eficientizarea sistemului, nu au cerut pedepsirea politicienilor care au furat (asta e cam imposibil de făcut, că ar trebui să îi băgăm pe toti la puşcărie). Tot ce au cerut ei a fost demisia lui Boc (nu că Boc ar fi vreun geniu sau că ar avea ce cauta prin Guvern).
Aşa că până nu vom învăţa că şi noi, fiecare individ în parte, avem câte un rol oarecare în modul în care este condusă ţara asta, până nu vom învăţa să cerem politicienilor să îşi facă treaba, ei vor fura în continuare iar noi vom protesta în continuare, evident inutil. Presă, societate civilă, bloguri şi cine mai vreţi voi pot să strige şi să acuze până nu mai pot, că nu se va schimba nimic dacă noi, aia care dăm cu ştampila şi care plătim taxe şi impozite, nu ştim să ne apărăm drepturile.
Unul dintre cele mai bune bancuri politice pe care le-am auzit:
Copilul îl întreaba pe tatal lui, ce înseamna politica? Tatal îl pune pe genunchi si începe sa-i explice aratând exemple:
- Fii atent copilas, eu aduc banu în casa, deci eu sunt CAPITALISMUL. Mama are grija de bani, deci ea este GUVERNUL. Bunicul tau are grija ca totul sa fie în regula, deci el este SINDICATUL. Babysitterul nostru este CLASA MUNCITOARE si cu totii muncim ca tu, POPORUL sa te simti bine si sa nu-ti lipseasca nimic. Iar Fratiorul tau de câteva luni este VIITORUL nostru comun.
Copilasul retine tot ce a auzit si merge la culcare. În timpul noptii se trezeste ca fratiorul lui a facut caca în scutec si plânge. Se ridica si vrea sa-i zica mamei ce se întîmpla, dar asta doarme atît de adînc ca nu reuseste s-o trezeasca. Intra sa-i spuna babysitterului dar tatal lui tocmai se hîrjonea cu ea în pat în timp ce bunicul lui tragea cu ochiul prin fereastra. Nimeni nu-l observa, asa ca merge înapoi în pat. Ziua urmatoare tatal lui întreaba daca poate sa spuna cu propriile cuvinte ce înseamna politica. Copilasul îsi aminteste de cele vazute noaptea si raspunde:
- Politica este cînd CAPITALISMUL profita de CLASA MUNCITOARE în timp ce SINDICATUL priveste neputincios. GUVERNUL doarme, nimeni nu baga în seama POPORUL, iar VIITORUL nostru este în cacat.
Cum spuneam si aici, am facut un pic de plimbare gen Bucuresti – Timisoara si retur pe la Hunedoara. Nu va plictisesc prea tare cu povesti de pe drum ci va arat cateva poze.
E frumos la Obarsia Lotrului.
Timisorenii au haz cu semafoarele lor.
Castelul Corvinilor este foarte frumos, chiar si in renovare.
O “ghida” draguta ne-a lasat chiar sa urcam intr-un turn, inchis cica pentru public. Panorama merita efortul.
Doua poze pentru nostalgicii Epocii de Haur.
In Defileul Jiului se face politica, la greu.
O combinatie cel putin periculoasa.
Tin minte ca imediat dupa revolutie toata lumea facea politica. Unde se intalneau doi guralivi la un spritz, se lasa cu politica. Si daca erau mai multi si spritzul se intindea, pana dimineata se punea si de un partid, cu platforma-program, cu presedinte, cu tot ce trebuie. Chiar si noi, copiii, mai crescuseram un pic, am pus de o platforma-program pentru tatii nostri, dar care a murit in fasa la prevederea ca bautul era strict interzis intre membrii partidului. Am fost trimisi la culcare … dar asta e o alta poveste.
La 20 de ani dupa Revolutie, ma uit in jurul meu si vad un dezinteres total pentru politica la aproape toata lumea. Pe principiul “sa fie la ei acolo”, toti ne vedem de patratica noastra si nu ne mai pasa ce se intampla cu aia de i-am votat si care ne conduc. De ce atitudinea asta? In parte din nestiinta, in parte din lehamite, in parte din lene si motivele ar putea continua.
De ce nestiinta? Pentru ca foarte multi dintre noi nu pricepem si nici nu avem educatia necesara sa pricepem ce se intampla in politica. Aia mai batrani, care au prins si epoca plumbuitului, au un singur model de comparatie, model care nu mai are nici o legatura cu ce se intampla in ziua de azi. Sunt acei oameni care inca viseaza case si slujbe de la stat, acei oameni care inca nu s-au obisnuit sa gandeasca pentru ei. Cei mai tineri, care nu au servit din “binefacerile” comunismului, sunt dezinteresati pentru ca la scoala nu au invatat nici cele mai minime notiuni despre politica, guvernamant si despre ce este un politician.
Lehamitea se manifesta la cei care au fost interesati la un moment dat de politica. A fost entuziasmul ala de dupa revolutie, sa punem mana, sa facem, sa o luam pe un nou drum, sa … sa. O parte dintre astia au ramas in politica si astazi, o alta parte n-au putut digera stilul securisto-mafiot in care se face politica in RO dupa Revolutie. Si atunci i-a apucat lehamitea si sila. Si-au bagat picioarele si s-au intors la patratica lor, pe care au incercat sa o faca mai buna si mai mare. Problema e ca nu le-a picat fisa ca in societate lucrurile nu sunt separate: economia depinde de politica, educatia de economie, justitia de educatie samd.
O a treia categorie sunt lenesii. Lenesi pur si simplu, carora le e sila sa iasa din casa sa se duca la vot, le e sila sa faca 3 pasi in plus in drumul lor sa-si cumpere un ziar, le e sila sa se uite la stiri mai atent sa vada si ei ce se intampla. De obicei, astia sunt si cei care stau la bere si injura societatea ca nu face nimic sa-i opreasca pe politicieni din furat 
Problema mea nu este ca nu ne pricepem toti la politica. Asa ceva nici nu este de dorit si nici nu ne trebuie. Dar de un minim de educatie in sensul asta avem nevoie. Niste ore de educatie civica, sa-i spunem, unde sa invete copiii care sunt principalele functii in stat si ce rol au ele, de ce e bine sa iei atitudine atunci cand nu iti convine ceva la cel ales, de ce bine sa te duci la vot si de ce e bine sa te informezi, macar la modul general, despre ce legi mai fac alesii nostri.
Pentru ca degeaba stii teorema lui Pitagora daca nu stii cum sa iti aperi drepturile in societate …
“Traian Băsescu le-a cerut liderilor PDL să schimbe garnitura de conducere şi să deschidă uşile partidului către tineri.” – Sursa
Declaratia aceasta a lui Traian Basescu mi-a starnit rasul. De ceva ani incoace prin politikia noastra circula o duma cum ca trebuie bagati tinerii in politica. Perfect corect, zic eu. Tineri scoliti, cu chef de munca, necorupti si integri moral – probabil la asta se refera toata lumea cand spune “bagati tinerii in functii de conducere”.
Eu am vazut drumul in politica al catorva astfel de tineri. Si in final, ajung la fel de corupti ca si cei batrani. Singura diferenta e ca astia tineri sunt mai cititi, mai adaptati la modernitate si gasesc mai multe mijloace de a incalca legea. Dar nici unul nu si-a dedicat cariera pentru a schimba ceva.
Ca o paranteza, chiar am avut odata o astfel de discutie cu cineva care ar fi putut face o diferenta. Si acea persoana m-a intrebat inapoi: pentru ce sa imi dedic intreaga mea viata? Sa lupt sa schimb mentalitatea unui popor de prosti, de betivi si de lenesi? Nu, merci.
Revenind la cerinta lui Traian Basescu: un tanar intra in politica sub obladuirea unuia batran. Tanarul sta, lucreaza pentru batran, invata de la el, isi face niste afaceri cu sprijinul celui batran. La un moment, e timpul ca cel tanar sa fie “pe picioarele lui” in politica. Si atunci, cel batran ii face intrarea in adevarata politica, cea cu alegeri, cu electorat, cu promovare in partid si cu multi bani invartiti in asa ceva. Tanarul ajunge sa aiba o functie in partid, si din functia aia poate candida (daca are suficienti bani de cotizat la partid) la o functie in Parlament, in Guvern sau mai stiu eu unde in aparatul de stat. Bineinteles, functia este aducatoare de bani, de spagi si de coruptie, pentru ca tanarul are de platit datorii si are de recuperat banii pe care i-a investit in cariera sa politica. In final, tanarul ajunge la fel de corupt si de indiferent fata de electorat ca si cei care l-au propulsat in functia sau pozitia sa politica. De aia rad la declaratia lui Traian Basescu: shimbam hoti batrani cu unii tineri?! Adica schimbam sangele hotiei si atata tot.
Votul uninominal a adus surprize pentru aproape toti implicati in procesul electoral. Adica, pentru noi toti. Alegatorul s-a trezit ca una a votat si alta a iesit 
iar unii alesi s-au trezit ca au iesit cu majoritate de voturi si eu ramas pe dinafara. Cum spuneau stramosii: shit happens!
Astazi an vazut si surprizele … onomastice din viitorul Parlament al Romaniei.
Astfel, avem una bucata Bula, aka Nicolae Stan, mai avem niste Coclici (nume predestinat pentru Parlament), Cinteză, Brânză, Ciocan, Cotoi (Sever Voinescu) Hârdau, Resmeriţă, Vreme, Obuf Buhaianu, Cărare, Ghiveciu, Păsat, Calcan, Greblă, Spânu, Gaină, Raţoi, Frunzulică, Săniuţa (remember the vodka), Gospodaru (really ?!?!), Urban, Coca (are nasul alb?), Placintă sau Mutu.
Daca as fi suficient de naiv, as spune ca, in ciuda numelor, sper ca astia sa faca o treaba mai buna decat predecesorii lor. Dar nu sunt suficient de naiv, asa ca sunt sigur ca si astia vor freca menta, vor fura si vor vota numai pentru ei, ca si cei de pana acum.
De ceva vreme incoace mazga politica romaneasca s-a mutat si on line. Si de la web 2.0 incoace, mai tot politicianul rroman care stie mai mult decat Solitaire pe calculator si-a tras blog. Inclusiv Berbecali. Si-au tras bloage ca sa fie trendy, sa castige acces la segmentul consumator de net din Romania. Problema e ca si aici si-au adus aceeasi limba de lemn, aceleasi balarii plicticoase cu care prostesc babele la sate, si nu au tinut cont ca cei carora ar dori ei sa se adreseze nu au nici IQ subunitar si nici creierii facuti terci de bautura.
Acum, vad ca niste baieti destepti au strans toata floarea cea vestita a blogosferei sa spuna daca vor vota sau nu si de ce DA, de ce NU. Si s-au strans cativa: VisUrat, Nihasa, Kaizer Gogu si multi altii. Unii au spus ca vor vota, altii ca nu. Unii au spus ca nu au cu cine vota, altii au spus ca vor vota pentru ca si votul lor conteaza.
Dupa mintea mea, in situatia actuala, merita sa mergi la vot pentru ca: votul tau nefolosit sa nu fie utilizat la ciordeli electorale, pentru ca sa nu se organizeze un al doilea tur de scrutin din cauza absenteismului – alegerile se organizeaza din banii nostri 
, pentru ca este un drept pentru care niste oameni au murit la Revolutie si ar fi pacat ca aia sa fi murit de pomana. Motive ar mai fi, dar nu imi vin mie in minte acum. De ce nu merita sa mergi la vot? Arhi-cunoscutele “nu am pe cine sa aleg”, “toti fura”, “toti sunt la fel”. Eu sunt un pic mai in cunostinta de cauza decat votantul obisnuit, si stiu ca sistemul politic la noi e similar cu cel din vremea fanariotilor: un ins cu ceva avere isi cumpara o functie politica in stat, de preferat cu imunitatea aferenta, si se pune pe ciordit facut bani. In sensul asta mi-a ramas in minte din alegerile locale declaratia unui carciumar de prin Focsani, care zicea senin ca afacerile ii merg bine, dar el candideaza pentru ca ar dori sa isi sporeasca biznisu’.
Nu as vota pentru ca nu sunt sigur de gradul de inteligenta al candidatilor. Nu as vota pentru ca nu sunt convins ca cei pe care ii aleg, dincolo de a-mi reprezenta interesele mele, sunt in stare sa conceapa o lege. Nu sunt sigur ca niste unii, care candideaza acum, sunt in stare sa aleaga expertii care sa faca treaba buna prin ministere, Parlament sau mai stiu eu unde….
Dilematica treaba asta cu alegerile din Rromanica
Tanti Nutzy Udrea cica s-a intalnit in weekend cu o mana de bloggeri (?!), ca sa fie sigura ca acopera si breasla asta. Pe scurt, tanti Nutzy cere ajutorul blogosferei pentru a-i concepe un slogan de campanie. Deci, dragi bloggeri din .RO, nu va sfiiti. Eu incep primul cu propunerea de slogan: “Sa-mi sara ochii din cap daca mai fur dupa ce ma alegeti!” si “O blonda pentru Rromania.”
Desi romanii din aproape 1500 de localitati ar fi trebuit sa mearga ieri la vot, televiziunile au luat pulsul Bucurestiului si catorva catune mai descreierate, fapt care confirma ca miza, importanta si spiritul puternic civic, ne freaca functie de propriul interes, in cazul lor, perfect justificat, se cheama audienta.
Pentru ca de campanie am scapat, pentru ca aproape avem primar la Capitala, putem vorbi astazi cine a votat, cine s-a votat si, cu voia dumneavoastra, ultimii pe lista, cine ar fi vrut sa se cheme marele sprijinitor dar din pacate n-au putut.
Cu primii, adica noi, marea majoritate au preferat sa stea acasa ori sa respire aer curat la iarba verde si sa lase boalilor miza – spirit si obligatie cetateneasca, convinsi fiind ei, ca si cu si fara votul lor, candidatii se vor descurca intrucat sunt baieti mari. Ieri, altii certati ca nu s-au deranjat acum doua saptamani, la primul tur, si-au calcat pe suflet si s-au exprimat pentru a-i face pe Oprescu sau pe Blaga taticul banilor Capitalei timp de patru ani. Fireste ca sentimentul de lehamite cu care au iesit din casa, s-a tinut scai de bietii alegatori pana la intoarcerea la domiciliul din buletin si printre ei se numara si subsemnatul.
Cine s-a vrut sa se cheme candidat si cu voia dumneavoastra, primar taticu, in Bucuresti, sunt doua personaje de esalon 2, unul impins in lupta de partid, altul si el impins de o parte din partid; unul dispus sa se atarne pe toti parii urbei, celalalt dansand corect pe melodia jalnica a saraciei; unul cu cica sprijin de la partid, altul cu sprijin de la mase… mase largi. Amandoi insa dornici sa ne atraga atentia si n-au reusit desi s-au denumit sarpe, buldog ori, boalilor, alte animale condamnate sa circule in haina de yes man a lui Blaga sau halatul neatins de pacient al lui Oprescu. Amandoi candidatii de la Bucuresti au vrut sa se arate cu averi decente, amandoi insa au ratat, amandoi au vrut sa se lanseze in proiecte, pe amandoi insa Bucurestiul nu i-a crezut, amandoi s-au concentrat sa dea la spate carierele si caracterul lor ca sunt decenti, cu totii, locuitorii capitalei au stiut ca cei doi s-au desavarsit puternic agatati de nadragii politichiei, cu alte cuvinte onor candidatii, au esuat si aici lamentabil.
Oricum s-ar numi castigatorul luptei cu miza uriasa dar fara alegatori, este un perdant. Un perdant pentru ca bucurestenii nu s-au interesat de campanie, alegeri si candidati si… nu e vina noastra.
De cand am remarcat semetiile finaliste in Bucuresti, ne-am prins ca in fapt Iliescu si Basescu sunt cei ce se infrunta de fapt, atat Oprescu dar mai ales Blaga fiind puternic sustinuti de cei doi grei ai politicii. Ce n-au inteles greii, cica, este ca o alta generatie a deschis ochii. Generatia care trebuia sa voteze ieri, este generatia care nu-i permite lui Basescu jocul indecent si este o generatie incapabila sa mai asimileze shushele lui Ion Iliescu, este generatia interesata de cariera, acasa si cei apropiati – Credea cineva ca pe acestia, generatia care trebuia sa-i voteze pe Oprescu si Blaga, credea cineva ca va asculta de indemnul lui Basescu? Credea cineva ca generatia de care noi vorbim, se sensibilizeaza prin mesaje indirecte si minciunele tip Ion Iliescu??
S-au inselat dragii mei, aceia care au crezut, si-I pun in fruntea listei pe fostul si actualul presedinte, s-au inselat amarnic. Acesta este de fapt motivul pentru care Traian Basescu nu va mai fi presedinte iar Ion Iliescu nu va mai putea sa acceada in fruntea PSD. Si daca pana la aceasta vreme nu stim exact cine a castigat, stim cu certitudine cum se cheama marii perdanti; ei sunt Ion Iliescu si Traian Basescu.
Asa, poate, vom reusi “sa traiti bine” – deci mai avem o sansa…
