L-am auzit pe Badea zicând de gherla aia cu căutarea pe Google “românii sunt…”, unde guglea sugerează numai porcării. Apoi, am văzut la el şi prezentarea unui site care se chinuie să schimbe sugestiile alea din Google. Mai mult, am şi primit un mass-message pe Ymsgr cu recomandarea să intru pe site şi să dau click pentru a shimba sugestiile Google. Ei bine, eu nu voi face asta, în primul rând pentru că Read more »

Cum toată lumea se bagă în seamă cu accidentul lui Şerban Huidu, măreţii profesionişti media, ăia care fac treabă bună prin televiziunile de ştiri, încearcă acum, când scriu acest articol, să scoată cât mai mult “profit” din toată treaba asta. Şi pentru că la o ţară populată preponderent de proşti trebuie să vii cu ceva “jucy” şi Read more »

Că românii se pricep la orice mai bine decât orice specialist e o chestie ştiută şi deja intrată în conştiinţa natională şi în folclorul nostru. Descurcăreţul lu’ peşte prăjit e bun la toate, numai că nu se forţează, că nu vrea el aşa.

Potrivit studiului lansat ieri, 43% din cei intervievati au declarat ca se spala pe dinti o data pe zi, in timp ce 30% din acestia au sustinut ca decid singuri ce tratament sa-si administreze, fara a intreba in prealabil medicul sau farmacistul. (sursa) Read more »

Când scriu acest post, încă râd de ce am citit aici si aici. Una dintre pramatiile care au picat BAC-ul cu brio anul acesta s-a gândit, în buna tradiţie a loserilor, că oricine altcineva în afară de ei sunt vinovaţi de eşecul lor.

Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum tot de către voi!

Măi loază, nu vă învinovăţeşte nimeni de nimic, pentru că nu poţi să acuzi un om de prostie Noi, “comuniştii” care chiar am învăţat şi am luat BAC-ul ăla pe bune, nu facem decât să constatăm, eventual să ne amuzăm de canoneala voastră “intelectuală”. Read more »

Voi aţi face investiţii alături de un idiot care cel care trimite asemenea spam-uri?

Eu nu am să înţeleg chestia asta niciodată: frate, dacă nu ştii ce înseamnă un lucru sau un cuvânt, de ce nu spui că nu ştii şi gata?! Mi se pare mai de bun simţ să spui “nu ştiu” decât să scoţi tot soiul de dume şi să te faci de râs. Adică, înţeleg că nimeni nu s-a născut învăţat şi că nu trebuie să le ştii pe toate – astea nu mi se par ruşinoase. Dar să te faci de kko când ai putea pur şi simplu să taci din gură, asta e prostie curată.

Via Fulgerică.

ARGUMÉNT, argumente, s.n. 1. Raționament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmații.

Am pus definitia de sus ca sa stim despre ce vorbim Am vazut la Arhi cum s-a umflat taratza in unii si altii referitor la mandria nationala, si fiecare comentator isi argumenta ideea cum il ducea capul sau dupa cat de bine ii functionau neuronii. Ceea ce mi-a sarit in ochi a fost insa ca putini respectau definitia de mai sus. Am vazut argumente referitoare la Dailycotcodac, ca sunt sau nu pe statele de plata ale Intact (ce legatura are asta cu raspunsul lor la emisiunea francezilor?!) sau argumente de genul “Arhi, nu ai dreptate pentru ca pana acum i-ai criticat pe romani sau te-ai plans de ei” (again, care e legatura?). Chestia asta am vazut-o pe multe alte bloguri, mai ales in comentarii: foarte multi comentatori nu stiu sa argumenteze, nu stiu sa demonstreze ca sunt sau nu de acord cu o idee. Si atunci folosesc argumente de genul “nu ai dreptate pentru ca ai parul blond” – evident, unele insotite de sudalmile cele mai scarboase, folosite ca argument. Trecem peste faptul ca anonimitatea le permite sa injure, insa asta nu ii scapa si de prostia incomensurabila care ii mana in viata. De unde vine saracia asta de logica si superficialitatea in folosirea neuronilor din dotare? Probabil din lipsa de educatie (din aia de la scoala), caci sunt curios sa vad o statistica despre cate carti citeste un roman in medie pe an si altele asemenea. Sau cati dintre noi mai termina o scoala, un liceu ceva … Dar, vorba noastra, “las’ ca merge si asa”.

Sursa foto

Bag seama ca si peste ziarul de biznis numaru’ 1 din Romania a venit criza de s-au apucat sa bage asemenea mizerie de roll-over in front page.

In zona incercuita de mine cu albastru ar fi trebuit sa fie sectiunile de ziar, dar acum e un mare banner, care se intinde pe tot ecranul cand treci cu mouse-ul peste el. Si nici nu are buton de unde sa il inchizi ca sa ai acces la linkurile cu sectiunile de ziar. Ca na, daca iese banul, mai da-i dracu’ de cititori …

In an electoral este tare la moda sa discuti despre votat: cu cine votezi, de ce votezi cu cine votezi, de ce nu votezi si alte asemenea gogorite. In primul rand ar trebui spus ca toata povestea asta cu democratia (demos= popor, cratos=putere) este o mare vrajeala de adormit copiii. Ce vreau sa spun este ca oricat de democratic ar fi ales un lider sau mai multi, decizia de conducere este luata in final tot de o singura persoana.

Revenind la oile noastre, spuneam ca suntem in an electoral si ca average voter, adica votantul neaos si obisnuit are o mare dilema, ca si cetateanul turmentat: el cu cine voteaza?!  Cel mai simplu e sa-i impartim pe categorii.
Sa-i luam intai pe votantii “educati” ca sunt mai putini. Astia sunt cei care mai au habar cat de cat cu ce se mananca politica si cam ce fel de oameni sunt aia care se prezinta la startul electoral. Votantul educat din Rromania are cam o singura dilema: cum aleg raul cel mai mic. Adica el e constient ca nu poate alege pe unul dintre candidati pentru dorinta lui de a face bine, pentru priceperea lui in conducerea oamenilor sau pentru mai stiu eu ce alte calitati ciudate si straine politicianului roman, gen cinste, bun-simt, onoare si alte bazaconii din astea. Asta, votantul educat va fi un vesnic frustrat din punctul asta de vedere dar se va rezuma de obicei la a injura in fata televizorului, la stiri, cand spre exemplu Basescu shunteaza premierul daca nu-i din partidul lui sau nu stiu ce politician a fost prins cu laboantzele in borcanul cu miere. “‘r-ati ai dracu’ de puslamale, nu va mai satura dracu’ de furat si de averi!”.

O alta categorie este votantul “emotional” (sa-i spunem asa pana imi vine un alt cuvant, mai potrivit). Asta, emotionalul, este obicei un om care le stie pe toate, citeste doar lecturi cu multe poze (Libertatea, Click si altele asemenea), bea de stinge iar singurele emisiuni pe care le priveste la TV sunt meciurile de fotbal (la care, evident, este expert). Daca ajunge sef de echipa la el pe santier sau sef de tura la autobaza, deja este considerat un geniu in grupul sau. Emotionalul voteaza pe principiul simpatiei. Adica, atunci cand vede un politician care se comporta la fel ca el (bea ca ghiolbanul direct din sticla, conduce beat, ca el e “prea adevarat sofer” sa pateasca ceva, se comporta cu femeile ca ultimul marlan din cartier etc.), il voteaza. Desigur, de la un post tv la atul, optiunea de vot i se poate schimba in functie de stirea prezentata iar din cabina de vot iese impacat cu sine daca a fost destul de treaz sa nimereasca unul din patratele de pe buletinul de vot. De obicei, sintagma decizionala in cazul lui este “l-am votat pe X, ca e simpatic”.

O a treia categorie este votantul rural. Aici factorul decizional principal este varsta: daca votantul este mai in varsta si are suficienti ani de experienta in CAP, va vota cu Iliescu, pentru ca asta a venit dupa Ceausescu. Nu cumva sa-i spuneti ca Iliescu nu mai candideaza, ca s-ar putea sa pierdeti un votant. Genul asta de votant este de obicei secretos in privinta optiunii sale electorale, chiar daca toata lumea stie ca el a votat cu Iliescu. A doua subcategorie de votanti rurali este formata din persoane ceva mai tinere, care privesc ceva mai multe posturi TV in afara de TVR1. Spre deosebire de prima subcategorie, astia stiu foarte bine ca Iliescu nu mai candideaza; problema lor este ca nu stiu cine sunt ceilalti candidati. De obicei voteaza daca reusesc sa se extraga in timp util din crasma satului si isi aduc aminte unde este scoala sateasca sau primaria, ca acolo e sectia de votare.  Ciudat este ca votantul de genul acesta are mereu buletinul la el. Este ceva mai educat din punct de vedere social fata de prima subcategorie, avand in vedere ca pe langa OTV, EtnoTV, Euforia si PROTV, mai are acces si la numere mai vechi din Libertatea, Click si chiar CanCan. In plus, a fost de mai multe ori la oras, stie cum arata blocurile si a vazut multe masini la un loc.

O ultima categorie de votanti, aproape insignifianti ca numar, sunt aia care stiu pe ce lume traiesc, care urmaresc in paralel Realitatea TV si Antena 3 si care nu rateaza nici o editie din Sinteza zilei. Votantii din categoria asta sunt foarte bine informati, ii stiu pe toti candidatii, stiu ce au facut, ce fac si ce au de gand sa faca acesti candidati, stiu din ce partide fac parte candidatii si fac o analiza foarte riguroasa in luarea deciziei de vot. Astia sunt cei care nu voteaza, ca sunt prea scarbiti de politica.

Fiind date categoriile de votanti de mai sus, cum naiba va asteptati sa avem altfel de politicieni decat cei cu care ne chinuim acum?!

Provident a pătruns masiv pe piaţa românească de credite promiţând două lucruri pe cât de clare, pe atât de atractive: împrumutul îl primeşti în 24 de ore şi banii îţi vin acasă. Două informaţii esenţiale pe care românii le-au reţinut uşor. Din ce în ce mai mulţi au apelat la Provident fără să ştie prea multe detalii despre dobânzi şi condiţii de restituire.

Sursa

Pe lumea asta prostia şi fudulia se plătesc. Aşa şi cu românşii care iau credite “fără să ştie prea multe detalii despre dobânzi şi condiţii de restituire“. Adică, mi se pare normal ca în momentul în care eşti atât de dobitoc încât să iei credit fără să ştii cum îl plăteşti înapoi, să păţeşti ca dibacii din articol. Înţeleg că acest sistem de credit este pentru situaţii de urgenţă, când chiar trebuie să scoţi bani din piatră seacă, dar asta înseamnă că iei o sumă relativ mică şi pe care o poţi plăti repede înapoi. Interesant este că articolul din EVZ nu spune la nici unul din exemplele prezentate pentru ce au împrumutat oamenii ăia bani. Dar se presupune că un om inteligent, calculat şi care ştie să îşi poarte de grijă, face un astfel de împrumut ştiind foarte bine că se poate descurca cu el. Sau nu e cazul la noi?