Dezbracatu’ (a.k.a. Codrut Cheghes, ca saracul a ramas fara numele din buletin de cand cu personajul) e genul de om de care esti fericit sa il ai coleg. Te bine dispune oricat de ciufuta ti-ar fi dimineata. Si asa se intampla mai mereu, din doua poante radem toti. E, intr-o dimineata, la radio, mi-a venit si mie randul sa intru in colimatorul Dezbracatului. Studioul lui, de unde vorbeste pe KissFM, e perete in perete cu al nostru, la Magic, si suntem despartiti doar de un mare perete de sticla. In ziua cu pricina, seara, avea concert tipul ala, Damian Draghici, avea concert la Bucuresti. Si pe la 9 dimineata, Dan imi spune “Cata, vezi daca gasesti un numar de telefon sa dam de Damian Draghici, sa il luam in direct, pe telefon”. Ok zic, ma duc in redactie, caut prin lista de telefoane, ciuciu, intreb in dreapta – stanga, nimic. Pe net, tot asa, nici macar de impresarul omului nu aveam vreo informatie. In fine, ma intorc in studio si ii spun lui Dan ca n-am unde sa il sun. Dupa vreo cinci minute, Dan imi spune “uite-l pe Dezbracatu’, vezi poate stie el pe cineva care stie pe altcineva sa ne dea un numar de telefon sa dam de Dragici”. Ma duc la Dezbracatu’ si-l intreb de numar de telefon. Dezbracatu’ – “ma, eu nu am numarul lui, da’ da-mi 5-10 minute si poate gasesc eu ceva”. Ok, zic, si-mi vad de ale mele. Dupa vreo 20 de minute, deja ne luasem gandul de la interviu in direct, Dezbracatu’ baga capul pe usa si-mi dicteaza repede un numar de mobil si pleaca repede. “Tre’ sa fug in studio ca mi se termina piesa” zice el. Eu ca fraierul, formez repede numarul si sun. Un tzirr, doua, trei … apoi reject. Ete scartz, zic. Sun din nou. Tzaraie de trei – patru ori, si apoi aud o voce de barbat.
“Buna ziua, sunt Cata … de la radio ….. Domnule Draghici, am dori sa intram in direct cu Dvs cinci minute pe telefon, daca se poate. E vorba de concertul de deseara, stiti …”
Vocea din telefon, usor iritata “pai, nu pot acum, imi pare rau”
“D-le Draghici, cinci minute dureaza, nu mai mult. Stiu ca sunteti ocupat ….”
“Ma, nu pot acum, intelegi? Am o treaba, sunt in curu’ gol, dau la ….”
Va dati seama ca am inmarmurit cu telefonul la ureche. “Ma scuzati, n-am auzit bine …”
“N-auzi ma ca nu pot, ca dau la …?!” si in secunda aia ridic ochii si il vad pe Dan in scaunul lui, radea de se caca pe el, se tinea cu mainile de burta … Intorc ochii si prin sticla il vad pe Dezbracatu’ la el in studio, cu telefonul la ureche, rosu ca racu’ la fata, chircit de ras … Degeaba am strigat la el ca nu e sanatos la cap, galushca o inghitzisem deja si toti erau pe jos de ras.
Life in radio has its funny moments
