Micul comerciant român faţă cu clientul

În zona unde locuiam la un moment dat era un mic aprozar, înjghebat probabil din resturile unui spaţiu comercial mai mare care a fost împărţit în unităţi mai mici. N-am văzut niciodată aprozărelul ăla gemând de clienţi, şi nici de marfă prea multă, fie vorba între noi. Şi încă un amănunt: nu-mi aduc aminte să o fi văzut vreodată pe tanti vânzătoarea (care era şi patroana) zâmbind sau fiind amabilă cu clienţii. De obicei, magazinul functiona pe principiul autoservire – te duceai, îţi alegeai din raft ce îţi trebuia şi plăteai “patroanei”.

Într-o zi, intru să-mi cumpăr nu ştiu ce mărunţiş şi-o văd privind duşmănoasă Continue reading

Share on Facebook

O chestie deşteaptă

Scrie în presa de azi că de la anu’ s-ar putea să avem un nou retailer în România, Leclerc, operator de hipermarketuri. O chestie interesantă pe care am citit-o în articolul respectiv este că, pe site-ul hipermarketului, cumpărătorii vor putea să-şi comande produsele, cumpărăturile, şi să le ridice de la magazin două ore mai târziu. Asta mi se pare o chestie inteligentă, pentru că nu mai pierzi cele 1,5 – 2 ore de cumpărături. Îţi comanzi de la birou ce vrei şi, în drum spre casă, treci pe la magazin, plăteşti ce ai comandat şi îţi iei produsele.

Sursa foto

Share on Facebook