Prostia ar trebui impozitata. Daca nu doare, macar sa coste

“- Firma Cutarescu, buna ziua.
- Alo, buna ziua. Sunt X-ulescu de la firma Cutarica. As dori sa vorbesc cu doamna X-uleasca de la departamentul de marketing, va rog.
- Puteti sa imi spuneti mie problema … ”
Nu, nu pot, genialo, ca de aia vroiam sa vorbesc la telefon cu X-uleasca si nu cu tine.

Cam asa au loc majoritatea convorbirilor telefonice intr-o corporatie care se vrea cu staif in Bucuresti. Si asta e una din chestiile care ma scot din sarite. Daca eu sun si spun ca vreau cu cineva anume, ce kkt de treaba are secretara sa ii povestesc ei in ce problema sun la o firma? De obicei sunt la firme care imi sunt deja clienti, cu care am o relatie de business si mai mereu dau peste cate o stapana de telefon din asta (office assistant cred ca ii zice pe limba corporate, secretara pentru muritorii de rand). Pentru mine personal asta inseamna lipsa de respect (adica stai sa vedem cine esti si ce vrei, daca vrei onoarea sa vorbesti cu noi), atat din partea companiei care angajeaza si tolereaza o asemenea secretara idioata, cat si din partea proastei in sine (asta e o problema mai mica, deoarece nu tanjesc dupa respectul dobitocilor).
O alta specie de momarlete corporate este managerashul suficient de destept sa fie nitel mai sus ca palmasii dar suficient de prost sa nu ajunga prea sus. Asta de obicei este atat de plin de sine incat nu isi mai vede propria prostie si propriile llimite. Este genul de pulifrici la patru ace si-un bold (chiar daca e costum cumparat din Dragonul Rosu, ca unul de calitate e scump al naibii), cu un telefon “business” din care nu foloseste mai nimic si cu fitze cat carul, de zici ca el a pus corporatia aia pe picioare si el o tine pe linia de plutire. Evident, cand apare un sefutz mai mare decat el, se transforma in chihuahua.
Ma mai scot din sarite autosuficientii din firme, aia care le stiu pe toate, inclusiv motivul neprevazut pentru care lucrurile nu s-au intamplat asa cum au spus ei. Si mai e ultimul, dar nu cel de pe urma - cocalarul office, cel care judeca omul dupa masina cu circuli, ceasul de la mana sau rama de ochelari.

Azi dimineata, la 4,08 AM, in timp ce imi beam cafeaua in gerul de pe balcon si admiram constelatiile, m-a strafulgerat o chestie super tare. Am ramas surprins, pentru ca astfel de strafulgerari am cand stau pe buda, deci dupa cafea. ROMANIA ESTE FOARTE BUNA ASA CUM E. Ea nu trebuie reformata, nu trebuie modernizata, nu trebuie sa paseasca in secolul 21. Nici macar in secolul 20. Iar oamenii nu trebuie educati sa nu se mai comporte ca niste oi tampite si credule, care inghit orice scaieti si maracini le sunt pusi in fata. Nici macar nu trebuie sa invete mai multa carte decat e necesar ca sa fie in stare sa se semneze. Telenovele si filme cu impuscaturi poti sa urmaresti si fara subtitrare, ca nu e nevoie. Romania are populatia pe care trebuie sa o aiba, are politicienii potriviti pentru tara asta si are presedintele pe care il merita. Nu trebuie schimbat nimic. De ce spun asta? Pentru ca in tara prostilor desteptii o duc foarte bine. De asta spun ca e bine asa. Tara asta e organizata in ordinea naturala si normala a lucrurilor, adica supravietuirea aluia mai bun. Si daca la noi mai bun insemana sa fii hot, ipocrit, mincinos, “jmeker” si tupeist, atunci astia vor fi intotdeauna mai sus, ei vor ajunge presedinti, parlamentari, milionari si “oameni de succes”. Restul, pulimea, se pare ca nu exista decat ca sa indestuleze viata desteptilor. Acu’, cred ca tine de fiecare in parte ce tabara alege si cum ajunge in tabara aia, nu?

Ce mai face Romania? Ete asta:

Isărescu: În lipsa acordului cu FMI, România ar fi riscat o criză a cursului de schimb
Primele nouă bănci străine şi-au redus expunerea pe România cu 1,2 miliarde euro
Numărul cazurilor de gripă porcină înregistrate în România a ajuns la 2.455
De la 1 ianuarie 2010 gazele se pot scumpi cu 15%
Leul s-a apreciat până la maximul ultimelor şapte săptămâni - 4,2597 lei/euro
Şomajul în rândul tinerilor este în continuă creştere
Piaţa muncii lasă profesorii corijenţi
Diploma inutila

Ce mai fac politicienii? Ete asta:

Băncile ar putea scoate astăzi din buzunare încă un miliard de euro pentru “a ajuta” statul
Mircea Geoană şi Crin Antonescu au semnat acordul de colaborare PSD-PNL
Băsescu: Parlamentul trebuia convocat pentru votul privind Guvernul Negoiţă
PSD: Nouă de guvernul Negoiţă ne arde acum?
Ce se va întâmpla cu PD-L dacă Traian Băsescu pierde alegerile
Băsescu: Programul economic se face la sediile mogulilor
Ponta: Băsescu promovează acuzaţii nefondate, calomnii şi minciuni
Băsescu: Pe moguli îi văd ca pe nişte rechini care se învârt în jurul datei de 6 decembrie

In an electoral este tare la moda sa discuti despre votat: cu cine votezi, de ce votezi cu cine votezi, de ce nu votezi si alte asemenea gogorite. In primul rand ar trebui spus ca toata povestea asta cu democratia (demos= popor, cratos=putere) este o mare vrajeala de adormit copiii. Ce vreau sa spun este ca oricat de democratic ar fi ales un lider sau mai multi, decizia de conducere este luata in final tot de o singura persoana.

Revenind la oile noastre, spuneam ca suntem in an electoral si ca average voter, adica votantul neaos si obisnuit are o mare dilema, ca si cetateanul turmentat: el cu cine voteaza?!  Cel mai simplu e sa-i impartim pe categorii.
Sa-i luam intai pe votantii “educati” ca sunt mai putini. Astia sunt cei care mai au habar cat de cat cu ce se mananca politica si cam ce fel de oameni sunt aia care se prezinta la startul electoral. Votantul educat din Rromania are cam o singura dilema: cum aleg raul cel mai mic. Adica el e constient ca nu poate alege pe unul dintre candidati pentru dorinta lui de a face bine, pentru priceperea lui in conducerea oamenilor sau pentru mai stiu eu ce alte calitati ciudate si straine politicianului roman, gen cinste, bun-simt, onoare si alte bazaconii din astea. Asta, votantul educat va fi un vesnic frustrat din punctul asta de vedere dar se va rezuma de obicei la a injura in fata televizorului, la stiri, cand spre exemplu Basescu shunteaza premierul daca nu-i din partidul lui sau nu stiu ce politician a fost prins cu laboantzele in borcanul cu miere. “‘r-ati ai dracu’ de puslamale, nu va mai satura dracu’ de furat si de averi!”.

O alta categorie este votantul “emotional” (sa-i spunem asa pana imi vine un alt cuvant, mai potrivit). Asta, emotionalul, este obicei un om care le stie pe toate, citeste doar lecturi cu multe poze (Libertatea, Click si altele asemenea), bea de stinge iar singurele emisiuni pe care le priveste la TV sunt meciurile de fotbal (la care, evident, este expert). Daca ajunge sef de echipa la el pe santier sau sef de tura la autobaza, deja este considerat un geniu in grupul sau. Emotionalul voteaza pe principiul simpatiei. Adica, atunci cand vede un politician care se comporta la fel ca el (bea ca ghiolbanul direct din sticla, conduce beat, ca el e “prea adevarat sofer” sa pateasca ceva, se comporta cu femeile ca ultimul marlan din cartier etc.), il voteaza. Desigur, de la un post tv la atul, optiunea de vot i se poate schimba in functie de stirea prezentata iar din cabina de vot iese impacat cu sine daca a fost destul de treaz sa nimereasca unul din patratele de pe buletinul de vot. De obicei, sintagma decizionala in cazul lui este “l-am votat pe X, ca e simpatic”.

O a treia categorie este votantul rural. Aici factorul decizional principal este varsta: daca votantul este mai in varsta si are suficienti ani de experienta in CAP, va vota cu Iliescu, pentru ca asta a venit dupa Ceausescu. Nu cumva sa-i spuneti ca Iliescu nu mai candideaza, ca s-ar putea sa pierdeti un votant. Genul asta de votant este de obicei secretos in privinta optiunii sale electorale, chiar daca toata lumea stie ca el a votat cu Iliescu. A doua subcategorie de votanti rurali este formata din persoane ceva mai tinere, care privesc ceva mai multe posturi TV in afara de TVR1. Spre deosebire de prima subcategorie, astia stiu foarte bine ca Iliescu nu mai candideaza; problema lor este ca nu stiu cine sunt ceilalti candidati. De obicei voteaza daca reusesc sa se extraga in timp util din crasma satului si isi aduc aminte unde este scoala sateasca sau primaria, ca acolo e sectia de votare.  Ciudat este ca votantul de genul acesta are mereu buletinul la el. Este ceva mai educat din punct de vedere social fata de prima subcategorie, avand in vedere ca pe langa OTV, EtnoTV, Euforia si PROTV, mai are acces si la numere mai vechi din Libertatea, Click si chiar CanCan. In plus, a fost de mai multe ori la oras, stie cum arata blocurile si a vazut multe masini la un loc.

O ultima categorie de votanti, aproape insignifianti ca numar, sunt aia care stiu pe ce lume traiesc, care urmaresc in paralel Realitatea TV si Antena 3 si care nu rateaza nici o editie din Sinteza zilei. Votantii din categoria asta sunt foarte bine informati, ii stiu pe toti candidatii, stiu ce au facut, ce fac si ce au de gand sa faca acesti candidati, stiu din ce partide fac parte candidatii si fac o analiza foarte riguroasa in luarea deciziei de vot. Astia sunt cei care nu voteaza, ca sunt prea scarbiti de politica.

Fiind date categoriile de votanti de mai sus, cum naiba va asteptati sa avem altfel de politicieni decat cei cu care ne chinuim acum?!

Provident a pătruns masiv pe piaţa românească de credite promiţând două lucruri pe cât de clare, pe atât de atractive: împrumutul îl primeşti în 24 de ore şi banii îţi vin acasă. Două informaţii esenţiale pe care românii le-au reţinut uşor. Din ce în ce mai mulţi au apelat la Provident fără să ştie prea multe detalii despre dobânzi şi condiţii de restituire.

Sursa

Pe lumea asta prostia şi fudulia se plătesc. Aşa şi cu românşii care iau credite “fără să ştie prea multe detalii despre dobânzi şi condiţii de restituire“. Adică, mi se pare normal ca în momentul în care eşti atât de dobitoc încât să iei credit fără să ştii cum îl plăteşti înapoi, să păţeşti ca dibacii din articol. Înţeleg că acest sistem de credit este pentru situaţii de urgenţă, când chiar trebuie să scoţi bani din piatră seacă, dar asta înseamnă că iei o sumă relativ mică şi pe care o poţi plăti repede înapoi. Interesant este că articolul din EVZ nu spune la nici unul din exemplele prezentate pentru ce au împrumutat oamenii ăia bani. Dar se presupune că un om inteligent, calculat şi care ştie să îşi poarte de grijă, face un astfel de împrumut ştiind foarte bine că se poate descurca cu el. Sau nu e cazul la noi?

Doamnă ministru, ţin pe această cale să vă informez că am găsit cea mai buna definiţie pentru staţiunea-fanion a litoralului românesc - Mamaia.

Mamaia e ca un gherţoi care a prins potul cel mare. Habar n-are ce vrea de la viaţă, nu se spală prea des, dar îşi dă cu Şanel, că e scump şi-a văzut la Gogu din Italia că aşa face oamenii cu bani.

Sursa

Încep să îl suspectez pe Nati Meir de inteligenţă. Nu din cauză că cheltuie cine şştie ai cui bani într-o campanie ppierdută din start, nu de asta. Dar omul ştie el ceva acolo, în mintea lui de ovreu isteţ. Întâi şi-a tras ca vorbitoare oficiala pe capra de Columbeanca. Fie vorba între noi, e buna rau. N-o prea ajută mansarda, dar în rest, e bună (am văzut-o eu pe stradă şi e chiar bună). Acum, plănuieşte să o îmbârlige şi pe Răduleasca în campanie, ceea ce nu e rau deloc. Ia inchipuţi-vă promisiune electorală a la Nati Meir: “Dacă mă votaţi, in timpul mandatului meu, in fiecare sâmbătă şi duminică, Raduleasca şi cu Columbeanca for face mudwrestling topless in Piaţa Unirii, să vadă tot poporul. Intrarea liberă!”. Este că il votează toti masculii pe Nati? Este !
Singura problemă pentru el este să nu îi vină Raduleascăi ideea să candideze singură, că dacă schimbă protocolul la Cotroceni şi adoptă ţinuta de gală costum de baie din resturi de şnururi, eu mă duc şi o votez la 15 mâini în 80 de judete, numai să iasă preşedinte.

Adevarul e că de la Ceauşescu încoace nu am mai avut asemenea distracţii electorale, fi-ne-ar democraţia de cap să ne fie ….

Uite, cam aşa … Auzi la ei, “Romania, the land of choice”

De ceva vreme vad la ProTV Manele Corporation emisiunea “Romania, te iubesc!“. O stiti cu totii, emisiunea unde sunt prezentate toate mizeriile care ani de-a randul ne-au facut sa spunem Rromania, sau “Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” sau “tara unde nici apocalipsa nu vine”. De ce s-au gasit ipocritii de la ProTV sa prezinte abia acum toate astea? Treaba lor, mai bine mai tarziu decat niciodata. Ce ne arata emisunea asta? O tara de hoti, de corupti, de analfabeti, o tara unde gasesti oameni fara constiinta de sine, o tara de indiferenti. Cred ca asta e unul dintre pacatele noastre cele mai mari: indiferenta. Vedem la televizor ca suntem furati, mintiti si inselati. Simtim pe pielea noastra ca suntem furati, mintiti si inselati. Si cu toate astea, nu facem nimic. Injuram, mai facem o discutie inteligenta la o bere despre asta, mai scriem pe un blog sau la gezeta si cam atat. Acum ceva vreme, in Ungaria, oamenii au iesit in strada dupa ce premierul lor a recunoscut ca i-a mintit. Si au iesit in strada o saptamana sau mai bine. Adica au facut ceva.

La noi, lumea iese in strada doar daca o mana cineva din urma cu biciul. Si de obicei, aia de ies in strada sunt sindicalisti. Controlezi liderul de sindicat si gata, ai rezolvat problema. ONG-urile? Societatea civila? Ii cumperi cu bani, pur si simplu. Ca la piata. De ce e asa? Pentru ca nu exista in tara asta un singur om care sa nu poata fi corupt. Stam, vedem, ne minunam, ne revoltam si apoi ne vedem de ale noastre. Si din patru in patru ani ne ducem cuminti la vot sa ne luam o noua portie de muie. Sigur, sunt multi care nu se duc la vot. Nu-i nimic, le vine muia acasa, home delivery. Astazi, in plina criza, grija statului e sa ne asculte telefoanele si sa ne mareasca darile. Ca e criza si parlamentarii au nevoie de buget mai mare. Pentru ca e criza si Presedintele are nevoie de buget mai mare. Pentru ca e criza si trebuie fraieri de muls si de furat. Asta e Romania pe care o iubim. Pe asta o avem, cu asta defilam, nu?

Aseara, dupa o zi de munca istovitoare, am baut jumatate de sticla de vin. Si cum m-am chitrofonit nitel (mie nu-mi trebuie mult pana sa vorbesc limbi straine fara dictionar) am cazut in borcanul cu melancolie. De fapt, nu melancolie, ci starea aia apoasa, semi-depresiva. Si mi-am dat seama ca in ultima vreme am devenit un ingrat, un om care a uitat bunele maniere. Am uitat sa spun multumesc. Asa ca spun acum: multumesc vecinilor care imi arunca gunoaie pe masina, multumesc celor trei cioroi care in fiecare week end fac gratar la ghena din spatele blocului si asculta manele impreuna cu tot blocul, multumesc functionarei de la banca pentru ca imi da voie sa depun banii mei in cont, multumesc colegilor participanti la trafic de cate ori imi fac onoarea sa-mi taie fata, multumesc lui tanti de la magazin care incearca sa imi vanda un iaurt desigilat si ma asigura ca n-a umblat nimeni la el. Mai vreau sa multumesc baietilor de la service care ma pun sa platesc de trei ori pretul unei piese. Si mai spun multumesc alesilor tarii pentru ca mi-au dat voie sa ii votez si ca ma fura in fiecare una.
Probabil ca am mai uitat multi carora trebuie sa le multumesc pentru viata alerta, plina de neprevazut si mereu suprinzatoare pe care o traiesc. Le multumesc la toti pentru ca ce nu ma omoara ma face mai puternic